Destin de mama
Destin de mamă
-
Destin de mamă – de ce s-a închis mama în baie. Cartea
Mi s-a născut a doua carte din seria Destin de mamă. E o mare bucurie să te uiți la tine cea care erai acum 10-15 ani lipsită de încredere și într-o continuă criză existențială și să te vezi astăzi, cu visul împlinit. Era 2017 când am început să scriu pe facebook primele gânduri #destindemama. Eram în Portugalia, singură cu copiii, îmi era greu să nu vorbesc cu nimeni în jur, nu aveam timp întotdeauna să mă ventilez scriind articole, și dintr-o nevoie de a exprima gânduri și emoții, am ales să le pun sub cea mai telenovelistică titulatură că doar și mediul mă ajuta. Astăzi, Destin de mamă reprezintă mult…
S-ar putea să-ți placă și
Comunitatea vecinelor din cartier (I)
Șșșt, doarme mami!
Cum se vede bogăția prin ochii unui copil
-
Curățenia de Paște, anul 1900
Suntem la masa de seară. Copiii vorbesc unul peste celălalt, se ceartă de la piureul de cartofi, că n-ar fi suficient pentru amândoi. Eu mă supăr că nu au pus șervețele: – Pentru că nu mai sunt în suport, mami. Trebuie să cumperi! – Am cumpărat, sunt în sertarul cu șervețele pe care ar trebui să-l cunoască toată lumea. Și că tot veni vorba de lucruri pe care ar fi trebuit să le cunoașteți deja, mâine facem curățenie, un bun motiv să vă prezint din nou casa și unde găsiți lucrurile din ea. Fiecare face în camera lui plus baia aferentă. Apoi, împreună bucătăria. – Ce e aia aferentă? –…
S-ar putea să-ți placă și
Cea mai frumoasă poveste
Comunitatea vecinelor din cartier (II)
Vara asta este despre scris
-
Surpriza de Paște nu e un moment, e o emoție și un plan strategic
Noi nu avem obiceiul de a cumpăra cadouri de Paște copiilor, dar le iau ceva dulce mai deosebit, în special pentru că ei nu prea mănâncă cozonac sau pască. Anul acesta le-am luat ceva de la Lidl, niște figurine de plastic cu niște bomboane colorate înăuntru. Evident, figurina făcea toată treaba pentru că o poți folosi ca pușculiță sau un loc sigur de ținut secrete. Dar Beti și-a dat seama de ceva, iar de atunci mă tot roagă să-i dau surpriza de Paște. Eu m-am ținut tare că e surpriză de Paște, adică o va primi de Paște. Dar nu vă ascund că mi-a făcut capul calendar. Nici eu…
S-ar putea să-ți placă și
A plecat mama la piață cu copiii după ea. Și-a ieșit totul conform planului.
O mamă nevorbită
Tantrumul cu râs
-
Destin de mamă. Lansarea on line
Să scrii o carte nu te face neapărat deștept. Te ajută să câștigi, în schimb, ceva experiență, oameni care te susțin, probabil și ceva dușmani, dar de ei nu vorbim că nu ne ajută cu nimic și foarte mulți prieteni. Acum două săptămâni, ar fi trebuit să mă văd cu o mare parte dintre ei, față în față la lansarea cărții Destin de mamă. N-a fost să fie cum n-a fost să fie nici vacanța noastră de Paște în Egipt, cum nici copiii nu se mai duc la școală sau părinții la serviciu. Virusul care va marca istoria lumii de-acum și pururea ne-a întors cursul vieții complet. Așa că, 27…
-
Visul unei nopți de mamă: să doarmă 5 ore legate
Se povestește din bătrâni că mamele ar avea nevoie de 5 ore de somn neîntrerupt ca să fie liniște în casă și mâncare caldă pe masă. Dacă stai să te gândești, 5 ore nu sunt multe. Te culci la 12, te trezești la 5. Gata micul dejun, ghiozdanele și ciorba. Alți bătrâni, probabil de gen masculin, spun că un adult ar trebui să doarmă în medie vreo 8 ore pe noapte. Tot de somn neîntrerupt, pe românește buștean, adică acolo unde visezi frumos că ești pe plajă, că un domn la bustul gol îți face vânt cu evantaiul, un altul masaj, iar un al treilea îți toarnă băutură în pahar,…
-
Floreștii de la floricică
– Când o să fiu eu mare, o să fac doi copii. Un băiat pe nume Andre, că eu îl iubesc tare pe Andre și o fetiță pe nume Anabela, mă informează Beti când s-a întors acasă din parc. – Florescu Andre și Florescu Anabela ca să fie ca două floricele, continuă ea entuziasmată de gând. Mă uit la ea și parcă nu-mi vine să-i stric frumusețe de vis. Și totuși nu mă pot abține să nu intervin: – Beti, știi, dacă vrei să-i cheme Florescu va trebui să te căsătorești cu cineva pe nume Florescu. Florescu e nume de familie, nu e prenume ca să-l poți alege tu. –…
S-ar putea să-ți placă și
Curățenia de Paște, anul 1900
Ziua 3. Nervii rezistă
Cum se vede bogăția prin ochii unui copil
-
Campionii, campionii!
Copiii joacă fotbal în bucătărie. Într-o cu totul altă casă normală, asta nu s-ar fi întâmplat pentru că pe partea cu poarta lui Beti ar zbura paharele lăsate la spălat, iar pe partea cu poarta lui Andre ar zbura paharele de pe masă. Noi am strâns însă paharele, pentru că au avut norocul să zboare dar să nu se spargă dar am înțeles mesajul destinului. Se fac echipele. Eu vreau ca Andre să joace cu Beti iar eu să mănânc pufarine. E singurul dulce pe care-l pot mânca liniștită pentru că doar mie îmi place. Lui Beti îi este indiferent. Andre insistă: – Mami, joacă cu Beti! – Hai Andre,…
-
– Băi, mami, vorbește și tu frumos!
Toată ziua s-au certat. – Hai să jucăm Jenga! le-am propus eu. – Daaaa, Jengaaaaa, au strigat ei în cor. Ce bine, vor amândoi același lucru, mi-am spus eu în șoaptă, fericită. Unul a început să facă turnul, iar celălalt să-și construiască un tanc din piese. Momentul în care unul a început să țipe, iar celălalt să fure piese stătea la o milisecundă. Doi au renunțat la Jenga în favoarea tancului, și așa am apucat să jucăm Bandito. Până când și celălalt a vrut Bandito și ne-a furat cartea principală. Iar am strâns rândurile și am luat-o de la capăt. Prieteni pentru totdeauna, da? – Mami, hai să ne prinzi!…
S-ar putea să-ți placă și
Seara, noi nu mâncăm paste
Destin de mamă – de ce s-a închis mama în baie. Cartea
Curățenia de Paște, anul 1900
-
Așa o să te ţin în braţe
Cred că dacă ne-am oferi mai mult timp, nouă, să ne amintim cum eram noi copii, ce aveam noi nevoie și după ce plângeam cel mai mult, cred că viața noastră de părinte ar fi mai simplă. Dacă am face pace cu noi și ne-am lăsa să fim părinți. Pur și simplu. E noapte și noi ne întoarcem de undeva de unde amintirea n-a dăinuit peste ani. Mama o ține pe sora mea de mână, tata pe mine. Mi-e tare somn și abia am trecut de alimentara din cartier. Mai avem cel puțin 10-15 minute până acasă. Suntem pe jos, nu-mi amintesc de ce nu avem mașina cu noi.…
-
Ce bine e la noi acasă!
Pândeam momentul să prindem liber la Therme cam de când luaseră copiii vacanță, de acum 2 săptămâni. Am verificat zilnic gradul de ocupare și în fiecare dimineață era undeva între 3 și 4 din 6 niveluri. Unde să te mai duci? Că 30 de minute facem numai pe drum, iar în 30 de minute se ocupă Thermele mai ceva ca magazinele când au promoție la tigăi. Așa că am prelungit așteptarea copiilor până la nivelul maxim. În noaptea aceea, ne-am pus ceasul să sune ca la plecările cu avionul, câte două ca nu cumva să ratăm trezirea. La primul sunet am sărit din pat ca arși, direct în costumele de…
