Floreștii de la floricică
– Când o să fiu eu mare, o să fac doi copii. Un băiat pe nume Andre, că eu îl iubesc tare pe Andre și o fetiță pe nume Anabela, mă informează Beti când s-a întors acasă din parc.
– Florescu Andre și Florescu Anabela ca să fie ca două floricele, continuă ea entuziasmată de gând.
Mă uit la ea și parcă nu-mi vine să-i stric frumusețe de vis. Și totuși nu mă pot abține să nu intervin:
– Beti, știi, dacă vrei să-i cheme Florescu va trebui să te căsătorești cu cineva pe nume Florescu. Florescu e nume de familie, nu e prenume ca să-l poți alege tu.
– Și noi cum suntem?
– Voi sunteți Bento, ăsta e numele de familie pe care l-ați luat de la tati.
Cade pe gânduri.
– Bento Andre….păi nu se poate că ăsta e deja numele lui Andre, vorbește ea singură.
– Deci, e clar, concluzionează, trebuie să-mi găsesc un băiat frumos ca tati, să râdă și să-l cheme Florescu.
– Și să te iubească, să fie inteligent, să îți vorbească frumos……nu se poate-abține soacra.
– Păi am zis, ca tati.
