-
Ziua 3. Nervii rezistă
E al treilea an consecutiv când eu sper să nu vină iarna. Știu, nu am toate țiglele pe casă, dar prefer să fiu surprinsă decât să mă pregătesc psihologic pentru un lucru care vine sigur, dar pe care-l urăsc. Iar pe principiul, speranța moare ultima, poate totuși la anul scăpăm. De două zile de când a venit frigul și viscolul, zbârnâie internetul despre: copii fericiți în zăpadă mame cu multă treabă, supărate că se stă acasă mame fericite că sunt copiii fericiți că nu se merge la școală mame fericite că merg copiii la școală Concluziile sunt două: Că nu murea nimeni de frig dacă se mergea la școală și…
-
Dragostea între o scară de avion particular și mânerul rupt a Daciei lu` tata
Îmi plac mult filmele de dragoste. Și mai ales cele din perioada interbelică. Zâmbetele gingașe, privirile aruncate misterios de sub pălării, întâlniri secrete și mângâieri firave, iubiri ascunse în rânduri de peniță sau în strofe de poezie mă fac să plâng și să râd și să trăiesc emoția la cel mai intens nivel. Unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-am văzut și care mi-au rămas în suflet este Atonement. Un film vechi dar care merită văzut de fiecare dată când vrei să-ți amintești – de fapt, Despre ce este dragostea? Weekendul acesta am văzut ultimele două părți din Umbrele lui Grey, cel de anul trecut și pe cel…
-
Fie Sf. Valentin sau Dragobete, iubirea e la fel
Așa cum avem Ziua femeii, Ziua somnului, Ziua mondială fără mașină, Ziua mersului pe jos, Ziua mersului pe bicicletă și alte zile similare, mi se pare cel puțin just să avem și o zi a iubirii. Că măcar în ziua aia să ne simțim speciale, dacă în celelalte ne-a uitat pământul la birou sau spălând rufe cu copiii agățate de noi. Acuma, că e Sf. Valentin, că e Dragobete, cine mai stă să se uite. Dacă ar fi totuși să mergem la baza semnificației, Sf. Valentin ar fi fost un preot care a cununat un păgân cu un catolic, de aici semnificația iubirii care merge dincolo de cutume și limite sociale.…
-
20400 de ore
Copiii mei se ceartă între ei, dar nu prea se bat. În primul rând pentru că nu au unde să vadă bătaie – amintiți-vă că modelul din familie stă la baza dezvoltării copilului în primii ani de viață. În al doilea rând, am fost destul de prezentă între ei cât să apuc să evit astfel de conflicte. Oricum parentingul modern e baza: Tu cum crezi că se simte? Crezi că îl doare? Oare pe tine te-ar fi durut? Ce crezi că ai putea face să nu mai plângă? Cu toate acestea, momentul cel mai bun pentru ei de a o pune de o bătaie zdravănă e când suntem toți trei…
-
Cine pleacă la plimbare, pierde locul de onoare
Sigur vă amintiți de zicala de mai sus – cel mai frustrant moment din copilăria mea, mai ales atunci când mergeam o dată în 3 ani la teatru și după ce găseam un loc perfect în față la autocar, îmi aminteam că mai aveam ceva de luat de la mama. Ciuciu loc bun în față. Cum e apa? Foarte bună Ieri la Aqua Gym, în timp ce-mi tremurau și celulele moarte în piscină și cu dinții clănțănind în așteptarea profei, se îndreaptă către mine o doamnă: – Știți, mi-am uitat geanta tocmai afară. Vă vine să credeți? Nu știu cum am reușit. Eu, cu dinții clănțănind și exersând de zor…
-
Încurajați-vă copiii să-și trăiască propria viață
Aproape că s-a încheiat ziua. Am fost la birou, mi-am finalizat lucrurile din agendă, au mai rămas câteva și pentru a doua zi, am mai alergat prin oraș să mai plătesc taxe și să rezolv alte lucruri pentru bunul mers al familiei, am luat copiii de la școală și am ajuns într-un final acasă. 5 zile din 7 acesta-i programul. Acasă, copiii abia așteaptă să se conecteze cu mine. Să joc cărți, să alerg, să joc Monopoly, să facem biscuiți, să colorăm. Iar eu, aș muta munții din loc decât să mă așez să joc a milioana oară cărți. Încă nu m-am săturat de mine. Vreau timp pentru mine. Acum…
-
7 lucruri pe care nu le știați despre mine
Nu mă consider o fire misterioasă. E suficient să citești câteva articole de-ale mele să-ți dai seama că: analizez (prea) mult, îmi place independența, acționez după instinct și vorbesc portugheză. Nu sunt neapărat fan lepșe care se propagă prin mediul online, dar când aceasta vine de la Denisa, una dintre prietenele mele bloggerițe, nu mai stai să te gândești. Așadar, provocarea e să scriu câteva lucruri pe care nu le-ați știi despre mine: 1. Mă obsedează cifra 7. Dintotdeauna. Mi se pare că viața mea se învârte în jurul acestei cifre, totul începând cu Dina din Vechiul Testament, al șaptelea copil al Leei și al lui Iacov, eu născută într-o zi de…
S-ar putea să-ți placă și
Schimbă unghiul de reflexie când vrei să ți se vadă lumina!
La voi curge apa?
Băiatul cu bezele
-
Cum ar fi să ai o viață fără griji, fără certuri cu nevasta și vacanțe mult visate?
Cunoașteți acele momente când tu știi că faci bine ceea ce faci, doar că preferi să taci pentru că oamenii din jur nu reușesc să spună mai mult decât: – Eu n-aș putea face asta niciodată! – Vorbești din filme! – Voi chiar faceți asta? – Nu știu cum reușești! – Decât așa, mai bine să mă bucur acum de ce am. – Știi, eu n-am avut o copilărie fericită. Vreau să mă bucur de asta, acum! Începi să te simți cam aiurea, venit de pe altă planetă, un fel de ciudata satului și-atunci, mai bine tac. O dată cu evenimentul Florinei Badea, Mama Time Out, ediția a 5-a m-am…
-
Cafeaua de la 10 – Cine duce gunoiul la voi în casă?
Să fi fost vreo două, trei săptămâni de când ieșeam mai des cu Cris în oraș. Nu ne știam foarte bine, de altfel, ne găseam în perioada în care descopeream lucruri care ne-ar fi putut atrage unul la celălalt. Era într-o sâmbătă, pe la ora 12, când i-a sunat telefonul mobil. Eram în drum spre a lua prânzul în oraș. – Dragule, noi venim în jur de ora 14.00 acasă. Ai putea te rog, să ne pregătești masa? l-a întrebat mama lui de la celălalt capăt al telefonului. S-a uitat lung la mine, a stat puțin pe gânduri și i-a răspuns: – Da, dar o să vin cu cineva la…
-
Mirajul libertății când telefonul ți-a rămas acasă
V-am povestit eu acum ceva timp despre un not-to-do-list pentru potențarea capacității cerebrale. Vă amintiți? Mi-a plăcut atât de mult ideea, încât dimineața când mă trezesc la 5, telefonul este ultimul lucru pe care pun mâna. Doar să văd ceasul și atât. Dincolo că nu mă obosește și nu devin reactivă, așa cum zice și povestitorul, pentru 2 ore chiar mă simt liberă. Să fac ce vreau, cum vreau, unde vreau. Mă rog, nu depășesc limita casei și nivelul de liniște admis. Acum vreo 3 zile m-am simțit atât de eliberată, băusem un ceai și meditasem cu ochii aruncați pe geam în beznă, încât mi-am uitat telefonul cu totul la…
