7 lucruri pe care nu le știați despre mine
Nu mă consider o fire misterioasă. E suficient să citești câteva articole de-ale mele să-ți dai seama că: analizez (prea) mult, îmi place independența, acționez după instinct și vorbesc portugheză.
Nu sunt neapărat fan lepșe care se propagă prin mediul online, dar când aceasta vine de la Denisa, una dintre prietenele mele bloggerițe, nu mai stai să te gândești.
Așadar, provocarea e să scriu câteva lucruri pe care nu le-ați știi despre mine:
1. Mă obsedează cifra 7. Dintotdeauna. Mi se pare că viața mea se învârte în jurul acestei cifre, totul începând cu Dina din Vechiul Testament, al șaptelea copil al Leei și al lui Iacov, eu născută într-o zi de 7, până la nașterea lui Beatriz, 7 aprilie.
2. M-am apucat de fumat în clasa a 6-a pentru un băiat. (aici mama o să înghită în sec) Mi se părea că o să fiu mai interesantă și vizibilă. Partea proastă e că nu am fost, eșec total, partea și mai proastă e că m-a ținut așa 10 ani. Partea cea mai bună e că m-am lăsat.
3. Conduc prea repede pentru că sunt într-o competiție constantă cu timpul. Ori e prea mult, ori e prea puțin. Dar niciodată potrivit. Când e prea mult, lucrez în parcare la Auchan. Când e prea puțin, apăs accelerația și depășesc Google Maps-ul. Lucrez la ponderare, dar cred că-mi stă în sânge agitația că nu prea-mi iese.
4. Am făcut volei 12 ani. Cel mai bun lucru din copilăria și adolescența mea. M-a ajutat să am încredere în mine, să mă înalț (am 1.73 cm), să fiu perseverentă, să am un corp atlentic spre care tind și în prezent.
5. Nu-mi place să mănânc. Dacă nu ar fi momentul meu de conectare cu Cris, la masă în oraș, și nu mi-ar păsa de sănătate aș înghiți de zor pastile cu gust de brânză cu mămăligă. În rest, aș putea mânca fructe până la epuizare.
6. Iubesc cerceii lungi și rochiile (scurte). Mi se pare ținuta perfectă pentru a fi elegantă și feminină în orice situație.
7. Mi-am petrecut adolescența și studenția dând în cărți – dădeam soarta și norocul un ` s-a dus Gheorghe cu porcu`. La acest capitol aș mai avea multe de spus – cum deochi şi de bine și de rău, iar de cele mai multe ori o fac inconştient. Mama zice că mi se trage că am fost întoarsă de la sân , motiv pentru care nu am continuat să o alăptez pe Beti după ce am plecat o săptămână de lângă ea. Mi se pare crunt să nu îți poți lua ochii de la cerceii soră-tii de frumoși ce sunt și peste o oră să te sune: – Auzi, nu mi-am pierdut un cercel pe la tine? Că nu-l mai găsesc…. Sau să ți se desumfle cozonacii că te-ai minunat prea mult la ei, să îți placă o rochie atât de mult încât să ți-o cumperi pe loc, iar de atunci citire de fiecare dată când o pui pe tine să o pătezi. Sau să rămână Alina însărcinată când speranțele erau minime, ca să încheiem într-o notă pozitivă.
Ar mai fi vreo câteva, dar mai păstrez din secrete.
Dacă v-a plăcut, vă invit și data viitoare.
Iar leapșa merge către…….fiecare dintre voi care își dorește un moment de introspecție.
