Bărbații voștri vă ajută la treburile casnice?

Nu știu dacă aș putea să spun că secretul unei căsnicii de lungă durata este ca treburile casnice să se împartă la doi dar în mod clar ajută la înțelegerea din familie.

Mă uitam că o mulțime de femei care anonime, care mai curajoase cu numele real întreabă constant pe grupurile de mame dacă sunt ajutate în casă de soții lor ca o nevoie de confirmare că nu sunt ele cele care cer prea mult de la partenerul de viață.

Și de fiecare dată îmi vine să să scriu mare, cu litere de tipar, DA, și bărbații ar trebui să ajute în casă așa cum și femeile merg la serviciu, nasc și cresc copii, fac de mâncare și duc gunoiul. DA, DA, DA!

Ideea aceasta în care bărbatul muncește în afara casei să aducă bani, iar femeia în casă pentru a închega familia este mai mult decât adevărată dar aplicabilă în perioada în care numărai pe degetele de la o mână femeile care aveau serviciu sau plecau de acasă pentru a aduce bani.

Nu înțeleg cum în secolul 21, secolul în care femeile devin președinți, prim miniștrii, conduc avioane, trenuri, tramvaie, companii din cele mai renumite, sunt brațele de fier ale bărbaților pe care îi reprezintă încă mai există întrebarea: pe voi vă ajută bărbații în casă la treburile casnice?

DA și dacă nu o fac și simțiți că ar trebui să o facă este fix greșeala voastră că acceptați să se întâmple asta!

Desigur, nici de această dată situația nu este albă sau neagră. Avem familii în care bărbații muncesc zi lumină, iar femeile stau acasă poate cu copiii, poate că nu au serviciu din diferite motive, poate că sunt în concediu pre sau post natal. Acuma, când bărbatul pleacă la 5 dimineața și se întoarce la 8 seara rupt de oboseală, eu l-aș aștepta cu o farfurie de mâncare caldă și l-aș trimite a doua zi să ducă gunoiul, asta numai dacă are zi liberă și s-a odihnit.

Avem și familii în care femeia muncește zi lumină în timp ce bărbatul ori stă acasă din diferite motive, că lucrează de acasă, că are grijă de copii, și atunci da, bărbatul este responsabil de bunul mers al treburilor casnice fără excepție.

Avem și familii, posibil cele mai multe, în care amândoi muncesc, chiar și de acasă în contextul pandemiei, unde o dată ce programul de lucru s-a încheiat, la el începe programul de relaxare, iar la ea începe tura următoare: copii, mâncare, haine de spălat, de călcat, curățenie, cumpărături și cine mai știe când, 5 minute de film că la restul a adormit. Muncim amândoi pentru traiul de a doua zi?  Atunci, la dus gunoiul, băiatule! La aspirat și șters praful că și eu sunt om și am nevoie să mă relaxez!

Și mai sunt familiile în care mama stă în concediu post natal, iar el se duce la serviciu, iar când se întoarce el intră în programul de relaxare, iar ea, alergată de copil prin parc, mai mult ca sigur nedormită cu o noapte înainte, cu creierii făcuți pilaf de crize de somn, crize că nu vrea să mănânce, crize că nu vrea scutec nou, crize că nu vrea la oliță, dacă mai are vreun frate, crize la dublu, trebuie să se apuce de mâncare, de aspirat, de șters praful.

Bărbații voștri vă ajută la treburile casnice? DA, iar dacă nu o fac e pentru că noi am acceptat această situație!

Și știți probabil deja că sunt departe de a scoate mamele vinovate din poveștile de familie, dar dacă ne dorim o schimbare în viața noastră trebuie să acceptăm realitatea.

Fiecare dintre noi este responsabil de propria lui fericire, iar dacă e ceva ce ne întristează, noi trebuie să schimbăm ceva pentru că niciodată în viața lui n-o să vină un bărbat de la serviciu și să spună în timp ce femeia spală geamurile:

– Vai, draga mea, te văd cam obosită, du-te să te culci și lasă că mă apuc eu de spălat vasele, hainele, de dus copilul în parc și când mă întorc îți fac și un masaj la picioare!

Sau or fi, excepții există întotdeauna, dar dacă aveți asemenea exemplar acasă țineți bine de el, dar marea majoritate decât să spună asta mai bine mai stau 2 ore peste program la serviciu.

Mă uitam la soacra mea care muncește cot la cot cu socrul meu, de dimineață devreme până când se întorc acasă după prânz, iar după aceea tot ce înseamnă făcut mâncare ea o face, el strânge cu tot cu dus gunoiul. Făcut curățenie ea o face, dar el muncește în grădină. Dimineața când nu lucrează, el îi face pâinea cu unt, ea pregătește laptele, el o servește pe canapea cu cafeaua de după, iar apoi strânge masa.

Ca să ne înțelegem, ea mănâncă, se ridică de la masă, masă lăsată după un mic dejun copios și se duce pe canapea:

– Mai vreau doar o cafeluță acum!

El termină de mâncat în ritmul lui, îi face cafeaua, i-o servește pe canapea, iar apoi strânge masa.

– N-a fost mereu așa, Dina, îmi spune ea. Doar că m-am trezit într-o zi, când cei doi erau încă mici (face referire la primii ei 2 copii, soțul meu și sora mai mică, ei sunt 3 la părinți), eu atunci stăteam acasă cu copiii, iar el lucra singur, că nu mai fac față la treburi. Ba mâncare, ba curățenie, de grădină să mă ocup, de copii să am grijă, nu mai reușeam, așa că, i-am spus: știi ce? Eu nu muncesc? Ba muncesc, atunci ajută-mă și tu! O săptămână a stat îmbufnat, dar a început să pună mâna să facă și el treburi în casă. Și pe copiii mei i-am învățat să facă mâncare, să facă curat, să ajute în casă, eu știu sigur că de la mine au plecat cu toate lucrurile astea învățate. Acuma, mai departe, ce fac ei în casa lor nu mai e treaba mea!

Iar eu pot confirma. Soțul meu când l-am cunoscut făcea de toate în casă, acum, însă….mai puțin. De ce? Pentru că cineva le face în locul lui. De ce?

Pentru că femeia româncă prin cultura ei, prin ADN-ul bunicilor și străbunicilor ei curge nevoia de control suprem a micro universului ei și a responsabilității luate pe proprii umeri. Copiii trebuie crescuți numai AȘA cum știe ea, mâncarea se face numai AȘA cum știe ea, curățenia se face doar AȘA cum știe ea, patul se face doar AȘA cum știe ea, copilul trebuie îmbrăcat doar AȘA cum știe ea, copilul nu doarme decât cu ea că așa crede ea pentru că trăiește în iluzia că doar așa va fi apreciată și iubită.  Că e datoria ei și a nimănui altcineva. Trăiește cu teama că odată pus la muncă, bărbatul va pleca la alta, iar ea va rămâne singură, de râsul lumii, să-și crească copiii.

Iar bărbatul abia așteaptă. Bărbatul care oricum, prin ADN-ul lui curge autopunctarea: eu am făcut suficient pentru azi și mâine e o zi.

Și pe bună dreptate, cine n-ar vrea să i se facă toate lucrurile fără nici un efort!

În momentul în care ne vom opri să mai vrem și să mai vedem lucrurile doar AȘA, când nu ne va mai păsa că masa nu e ștearsă așa cum vrem noi, când cu aspiratorul nu e dat chiar așa cum vrem noi, când copilul e îmbrăcat în pijamale în drum spre parc, când îi dăm voie și bărbatului să ne fie alături, să facă și el așa cum poate, chiar dacă nu l-a învățat mama lui acasă și soacra se îmbufnează, atunci înseamnă că am rupt vraja și putem trăi cu speranța că fetele noastre își vor pune bărbații la muncă mai des!

Nu vă fie teamă că bărbatul va pleca de acasă că i-ați cerut să dea cu aspiratorul! Cine vă iubește cu adevărat vă rămâne pentru că înțelege că o faceți de dragul stării de bine a familiei, iar cine va pleca….s-a speriat de o viață fericită în familie și nu de aspirator!

Sursa foto

* Dacă aș avea o baghetă magică, aș face ca toate mamele din lumea asta să-și rupă măcar 5 minute pe zi numai pentru ele, să se relaxeze și să se binedispună. Dar pentru că nu am nici o baghetă magică și șansele să capăt una sunt reduse, am scris Destin de mamă tocmai pentru cele 5 minute din zi pe care le merită fiecare părinte din plin.

** Cutia Pandorei, mi-am imaginat acest joc ca un prieten pe care nu îl avem lângă noi în momentul acela când ne-am dori, când am avea nevoie, să încurajeze femeile să se întâlnească mai des și să se ventileze, să aducă o vorbă bună în cuplu atunci când credem că nimic nu se mai poate face, să zâmbim și să ne amintim că nu suntem niciodată singure!