Dragostea între o scară de avion particular și mânerul rupt a Daciei lu` tata
Îmi plac mult filmele de dragoste. Și mai ales cele din perioada interbelică. Zâmbetele gingașe, privirile aruncate misterios de sub pălării, întâlniri secrete și mângâieri firave, iubiri ascunse în rânduri de peniță sau în strofe de poezie mă fac să plâng și să râd și să trăiesc emoția la cel mai intens nivel.
Unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-am văzut și care mi-au rămas în suflet este Atonement.
Un film vechi dar care merită văzut de fiecare dată când vrei să-ți amintești – de fapt,
Despre ce este dragostea?
Weekendul acesta am văzut ultimele două părți din Umbrele lui Grey, cel de anul trecut și pe cel de acum.
M-a dus în eroare faptul că era Dragobetele, eram super obosită și aveam nevoie să văd ceva cu care să-mi spăl creierul – să nu mă pună să gândesc prea mult, dar nici să sufăr.
Partea cu gânditul a fost atinsă cu brio. Cele două personaje au capacitatea de a vorbi atât de puțin, încât îmi imaginez că scriptul a avut maxim 20 de pagini.
– Vin să te iau. Pregătește-te.
– Bine. Cobor acum.
Sex în mașină.
Ajung la un avion.
– E al tău?
– L-am cumpărat azi, pentru tine.
Sex în avion.
Ajung la o barcă. Amândoi își zâmbesc.
Sex în duș.
Se întorc acasă.
Sex în lift.
Iau cina în oraș.
– Mă gândeam să cumpăr compania unde lucrezi tu.
Ea e mirată.
– Am nevoie de ea în portofoliu.
Sex sub masă.
El o conduce acasă.
– Te iubesc.
– Și eu.
Adorm cu gândul unul la celălalt.
Partea cu suferitul însă, e treabă complicată. Și nu pentru personaje. Cred că vă este clar că la banii, frumusețea, bunătatea și capacitatea de schimbare a lui în bine – practic, un om perfect – nu intră în discuție vreun moment de criză sau suferință.
De fapt, singura criză ce are loc între cei doi este atunci când ea în loc să se ducă de la serviciu direct acasă, iese la un pahar de vin cu prietena ei cea mai bună.
No more sex. Pentru 5 minute. După aceea se împacă, iar în partea a treia se căsătoresc și fac 2 copii.
Înțeleg că psihologii aceea care încurajează cuplurile să-și ia timp pentru ei, singuri, câteva zile, departe de mediul familial sunt depășiți.
Viitorul stă în bici și posesiune.
Când omul e perfect, viața e perfectă. Cine-o crede în ea.
Trist e că rămâi cu impresia că acea viață e posibilă și nu-ți trebuie decât un fetiș, niște biliarde și o tipă naivă care vorbește preț de 3 filme ca la booty call ca să ai o viață perfectă ca-n filme.
Mie, de fapt, altceva nu-mi este clar. Că asta cu viața perfectă de pe ecrane e demult fumată pentru mine. O vezi zilnic la cei care pozează pe post de divă, dar viața li se sfărâmă printre degete.
De ce ne mai mirăm de fetele care se îmbracă vulgar, de adolescentele care se droghează, de cele care pun poze semi nud pe Facebook, dacă Umbrele lui Grey în tipar au fost bestseller?
Mie mi se pare o urmare justă a ceea ce citim, a aceea ce vedem, a ceea ce decidem să facem și în final, a oamenilor pe care ni-i alegem ca modele în viața reală.
Bărbatul puternic cu bani și femeia pe post de trofeu acasă.
