O mamă nevorbită

Sunt singură, ați înțeles, da?
Adică vreo 20 000 de cuvinte nespuse, nevorbite, nearticulate. Mă rog, probabil jumate că cealaltă s-a dus pe întrebările interminabile ale lui Beti – de ce? de ce? de ce?
Așa că la poza asta nu m-am putut decide la o singură explicație:

1. Cam atât de prezentabilă m-am putut face pentru o plimbare cu copiii în oraș.
2. Când ai doi copii, nu prea mai ai loc în poză. Probabil cu trei nu mai apari deloc.
3. De fapt, am vrut o poză cu palmierul din spate.
4. Beti are și alte haine, dar le poartă numai noaptea în pat.
5. Am rămas fără net în telefon. În curând vă voi scrie scrisori și le voi trimite prin sticlele de frizzante.