-
Nunta visurilor noastre actualizată la realitate
În drumul nostru zilnic către casă, când începe Smiley să cânte Vals la radio, inevitabil se apucă și copiii să mă întrebe: – Mami, asta e melodia pe care te-ai căsători tu cu tati? – Nu, dragii mei. – Dar pe ce melodie te-ai căsătorit? Să le spun, să nu le spun, să-i mai las să viseze, să nu. Astfel, mi-am amintit că acum 8 ani, cam pe vremea aceasta, alergam eu presată de timp să organizez nunta. Nu aveam nimic pus la punct, iar din toate cele trebuincioase pentru un astfel de eveniment, un singur lucru avea bărbatul de făcut. Să aleagă valsul. După o cursă contra cronometru de…
S-ar putea să-ți placă și
La voi curge apa?
Nevasta, mașina și periuța de dinți nu se împrumută niciodată!
-
Scrisoare deschisă către cei care mă citesc
Am puțin peste 5000 de oameni care îmi urmăresc pagina de Facebook. Maxim 15% dintre aceștia citesc și comentează. Un sfert sunt prieteni de-ai mei. Cu ceilalți cred că am dezvoltat o relație destul de serioasă, astfel că îmi permit să vă spun un lucru neștiut despre mine. Nu știu dacă trăiesc într-o lume paralelă sau m-a turmentat de tot secolul ăsta al vitezei, dar am câteva lucruri care mă urmăresc încontinuu. Să vă explic. Totul a început cu Axl Rose. Tipul ăla de cânta pe vremuri în pantaloni scurți și se revolta împotriva părinților abuzivi. La el am auzit prima dată despre cum să îți retrăiești copilăria (prin terapii)…
-
Se vor juca vreodată și copiii mei singuri? Proces în lucru.
Dacă aș da o simplă ”căutare” pe acest blog cred că aș descoperi că cele mai multe articole au fost scrise despre vacanță – înainte și după. Nu aș fi surprinsă. Pe cât de mult îmi displace scoaterea din rutină și trezitul la 8 în loc de 5 dimineața când îmi ofer 2 ore de liniște supremă, pe atât de mult iubesc să stau acasă cu copiii în pijamale decât să bat orașul în lung și-n lat și să iau prânzul în mașină sub formă de biscuiți. De când am schimbat grădinița privată cu cea de stat am realizat și eu un lucru elementar – că vacanțele, dincolo de a…
S-ar putea să-ți placă și
Mama, cel mai popular personaj din familie
Mama cu două mâini drepte
Vreau în gândurile tale
-
Mamele ocupate vorbesc separat, dar se înțeleg perfect
– Bună… – Bună, honey, ce faci? – În mașină cu copiii. Tu? – Dacă tu mănânci brioșa, îmi dai mie covrigul tău? Am ieșit cu Andrei la o cafea. Tocmai mi-a luat brioșa cu ciocolată. Andreeei, te rog nu fugi de mami…. – Te-am sunat să-ți zic…puteți vorbi un pic mai încet, vă rog? M-am gândit să vorbim la următorul live, dar să nu mă lași măi, n-ai văzut așa ceva. În orașul ăsta toată lumea se grăbește! Bine că-i las eu pe toți…Așa, scuze, spuneam să vorbim despre cum ne dăm feedback. – Andreeeeei, Andreeeeei, mami este aiiiici. Unde pleci? Cred că e o idee foarte bună. –…
-
Cafeaua de la 10 – Libertate sau control?
– Mamiiiiii, vreau o bomboană! – Nu se poate Beti! – Mamiii, te rog frumos să te ridici acum de pe ca-na-pea și să te duci să-mi aduci o bomboană! Cu băț! – Beti, eu te rog frumos să înțelegi că ai mâncat deja una. – Mami, punându-și mâinile în șold, eu vreau să mănânc o bomboană iar dacă tu nu-mi aduci eu nu mai sunt prietena ta. Și arunc asta pe jos, arătând spre o farfurie cu un măr tăiat în bucați. Respir greu. Mă uit la ea cu nemărginită iubire și mă întreb pentru a mia oară în ziua aceea: Cine ar trebui să cedeze? E bine să…
-
Made in Romania, scop final al etichetelor ce ne înconjoară
Mă cheamă vecina seara la Prosecco: – Vin, dar stau puțin că am un articol de scris. Sub 2 ore n-am stat niciodată, dar în apărarea mea menționez că mă mustră conștiința. Mă sună mama: – Ce faci, dragă? – Scriu, te sun eu mai târziu. Sună IT-istul de la birou dis de dimineață: – Nu pot vorbi acum, sunt în mijlocul unui articol. Doar oamenii din breaslă și soțul care a încetat să mai spere că o să-i mai apară în cont vreo încasare pe numele meu nu mă mai întreabă: – Auzi, dar tu câștigi ceva din blogul ăsta? În rest, cred că aud această frământare la unul…
-
Cafeaua de la 10 – Cum oferim și primim feedback constructiv?
Dacă vrei să rănești inima unei femei spune-i că nu-i frumoasă sau că nu este o mamă bună. Dacă vrei să rănești inima unui bărbat spune-i că nu performează profesional, că nu e suficient de bun în profesia lui. Așa mi-au rămas întipărite niște cuvinte de-ale unui cunoscut psihoterapeut de la noi din țară, spuse acum mulți ani într-o conferință. Nimic mai adevărat. Sunt cunoscute discuțiile în care ea îi reproșează lui: – Nici nu-mi mai amintesc când mi-ai zis ultima dată că mă iubești sau să-mi faci și mie un compliment. Să-mi spui că sunt frumoasă sau măcar să remarci că m-am tuns și mi-am schimbat culoarea la păr.…
-
Copilul care plânge nu e sperietoarea din câmpul cu flori e o persoană aflată în suferință
Weekendul trecut am avut curajul să ies din bula mea roz cu picățele și să mă duc la concert la Gașca Zurli. Evit pe cât posibil aglomerația și copiii dezlănțuiți, dar spre surprinderea mea doar parcagiii și roțile mașinilor între trotuar și spațiul verde se agitau frenetic. Realitatea mea tangentă cu realitatea mamelor perfecte În realitatea din capul meu, oamenii care merg la Gașca Zurli sunt cei care înțeleg importanța pupicului de noapte bună, care se joacă cu copiii acasă, dansează ”am o căsuță mică” în sufragerie, care iau împreună micul dejun sau măcar cina, în fine, niște lucruri din astea mai ”sensibile”. Așa mi-am imaginat și chiar mă…
-
O seară la Castel. Poveste cu prinți ce-așteaptă pe o bancă, copii cu sufletul sfărâmat și Zâna Bună
Când am ajuns La Castel (Ballroom Le Chateau) se lăsase deja seara. Străzile erau blocate de mașini, unii claxonau, alții încercau să traverseze, unii se dădeau în spate, alții înaintau. Eu am făcut imediat la dreapta și am ieșit din nou în bulevard. Cu ochii lipiți de la o bacterie care începuse să-și facă de cap fix în ziua evenimentului abia reușeam să văd în față, printre faruri și lumini. Cu Tobradex-ul într-o mână și cu alta pe volan mi-am reîncercat norocul pe una dintre străduțele laterale. Un loc perfect de parcare mă aștepta în liniștea serii parcă pus acolo de Zâna Bună. Am zâmbit în semn de mulțumire și…
-
Cafeaua de la 10 – De ce ea poate și eu nu pot?
Când suntem tinere și fără copii suntem mamele perfecte. Știm exact de ce plânge copilul vecinei de la 2, iar dacă nu știm avem sigur o părere precisă despre acest aspect. Avem opinii despre mâncarea bebelușului, orele de somn și momentele oportune când ar trebui să iasă la plimbare. Singura problemă e că nu avem proprii noștri copii. Ar fi fost și ei perfecți. După ce devenim mame, îți dai seama că de fapt nu știi nimic. Îți pui întrebări începând de la tipul de scutec folosit, până la cremă, ulei de baie, mâncare, cădiță, ore de mâncare și somn, kg luate sau pierdute. Practic, nu e subiect pe lumea…
