Când frații fac cea mai bună echipă

Aud ceasul sunând. 6:45.

– Încă 10 minute, îmi spun în gând, în timp ce o bucată din minte se gândește la ținuta cu care ar trebui să mă îmbrac. Dacă mi-aș pregăti și eu ținutele cu o zi înainte, așa cum îmi tot propun de ceva vreme.  Rămân setată pe o pereche de blugi și o cămașă, în timp ce o altă jumătate de creier adoarme.

– Ce cămașăăăă, îmi strigă Disperarea-n-urechea dreaptă.

Eu mă întorc pe partea cealaltă și miros aerul călduț și somnoros de ora 7.

– Doamne, ce bine e sub pătură!

Mă uit la ceas. 7:10.

Sar instant din pat, mă duc teleghidată în fața dulapului și toată imaginea se transformă într-o foaie de hârtie colorată abstract. Culori și dungi amestecate cu gri, albastru și pete roșiatice, și nu găsesc nimic din ce-aș fi vrut.

– De fapt, cu ce-mi propusesem să mă îmbrac?

Am nevoie urgent de o cafea. De fapt, de două.

Aud copiii trezindu-se. Asta nu-i-a bine.

Funcțiile mi  se activează ca unui avion cu reacție. Arunc o pereche de blugi pe mine și o cămașă oarecare și mă duc să mă spăl rapid.

De jos se aude un scaun târâit pe parchet. Nici o vorbuliță, totul într-o mare tăcere. Doar scaunul care se chinuie să ajungă la dulap.

Reușesc să mă îmbrac. Mă duc spre camera copiilor, păturile alandala și copiii plecați ca într-un film cu adolescenți. Noroc că geamul nu se deschide.

– Andreeee, Betiiiii, la îmbrăcat, îi strig din capătul scării.

– Acumaaaaa, îmi strigă Andre în timp ce ascunde un biscuite Oreo sub o farfurie.

Apoi, vine spre mine, urcând liniștit scările, fără nici un semn că s-ar fi întâmplat ceva.

– Mami, să știi că Beti m-a pus să fur Oreo, îmi spune el dintr-o suflare.

– Așaaaa, și tu ce-ai făcut?

– M-am urcat sus și am luat câte doi biscuiți de fiecare. Iar acuma nu mai sunt. Cineva i-a mâncat pe toți, dar nu noi.

Mă uit lung la el.

– Nu mă mai fă să râd că vorbesc serios, îmi strigă el în timp ce se duce să se îmbrace.

În spatele lui, vine Beti lingând cu limba scoasă de un metru crema unui biscuite Oreo.

– Ce faci, Beti? o întreb eu, oarecum, deranjând-o.

– Andre a furat Oreo. Doi mie, doi lui. Dar știi ceva? Ieri, tati a mâncat 3 Oreo și acuma nu mai e nici unul.

Tati mănâncă tot! îmi strigă ea în timp ce-și pune pastă de dinți, să se spele.

Mă uit lung la ei și mă-ntreb. Cine-i vinovatul?

Mami că a cumpărat Oreo.

Sursa foto