Pandemia-ți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă
– Deschide ochii și vezi-ți bărbatul! a spus Pandemia când a bătut la ușă.
– Păi ce să mai văd, că-l cunosc de 15 de ani! Tot habar nu are unde-i tomberonul de-mi vine să-i bag coșul pe gât!
– Acum ai ocazia să-i faci o hartă….
O sun pe o prietenă zilele trecute și îmi spune că soțul ei face ceva de mâncare. Eu, sătulă până peste de cap să tot jonglez prin meniurile zilei, ba paste, ba carne de pui, ba porc, iar paste, iar ”oare ce mai fac mâine de mâncare?”, îmi apare un gând răzleț dar disperat:
– Aș vrea și soțul meu să facă de mâncare!
Iar ea, răspunde brusc:
– Las că și bărbatu-meu, în loc să gătească aș vrea să strângă bani să ne luăm și noi casă.
Acum ceva timp, îi povesteam altcuiva cât de mult mi-aș dori să pot să lucrez și eu normal, ca orice om normal, la un birou fără să mai vorbesc prin baie la telefon, să fac curat în casă și școală on line, la care îmi răspunde că exact asta ar vrea ea să facă și nu poate, pentru că are de lucru și nu se poate ocupa de copii așa cum ar vrea.
Iar aseară, mă uitam la un film despre o tipă care avea de scris o carte și blocată fiind la prima pagină i se plângea lu’ bărbatu-su:
– Îmi este atât de greu să scriu ziua când eu sunt obișnuită să scriu noaptea.
Moment la care mie îmi vine să râd sec și comentez:
– Iar eu aș muri de fericire să pot scrie ziua, dar numai noaptea mai găsesc liniștea s-o fac.
Ne dorim mereu ceea ce nu avem
Nu știu din ce sunt oamenii făcuți de ne dorim mereu ceea ce nu avem, iar când în final primim ceea ce am visat, trecem la următorul pas de a ne dori altceva, în loc să ne oprim și să ne bucurăm de ceea ce tocmai am primit.
Precum cerșetorul care vrea un leu de-o pâine și după ce-l primește mai vrea un leu pentru o bere ca să meargă pâinea bine, așa și noi, după ce primim un copil sănătos, îl vrem campion la tenis, după ce primim un partener care ne iubește, îl vrem bogat, după ce reușim să avem un apartament doar al nostru, ne dorim o casă.
Nu e rău să ne dezvoltăm constant, învățarea se produce pe tot parcursul vieții, dar din când în când, e nevoie să ne oprim și să ne întrebăm dacă lucrul acela e ceea ce ne dorim cu adevărat. Și dacă ne trebuiește și dacă ne face bine.
La faza cu gătitul la bărbat, după mult timp în care am admirat bărbații la tigaie în ideea că al meu nu prea servește, cu toate că el m-a învățat inițial secretele bucătăriei când eu abia știam să fac omletă, am realizat că de fapt, eu nu vreau ca bărbatul meu să gătească. Ceea ce vreau este să stea lângă mine când gătesc, eventual să mă ajute, dar prefer să mă servească cu un pahar de vin, să-mi pună o muzică bună sau chiar să-mi cânte la chitară, să povestească despre locurile unde vrea să mergem cu barca la vară, să comande sushi pentru a doua zi, să pună masa, să ducă gunoiul, dar să nu se bage în treaba mea de la bucătărie.
Apoi, mi-am dorit să simt că lucrez din nou, sunt capricorn iar profesia e punctul nostru vulnerabil. Nu mă pot împăca cu ideea de a mă transforma într-o femeie casnică atâta timp cât muncesc de la 19 ani. Îmi este extrem de greu, dar cu toate acestea, de când cu pandemia n-am încetat să mă întreb: care-i lecția, mama ei de lecție, pe care o am de învățat din toată povestea asta?
Pentru că să nu credeți voi vreodată că lucrurile se întâmplă așa, în dorul lelii. Niet!
Lucrurile vin în viața noastră ca să deschidem ochii larg și să vedem ce stă dincolo de mască.
Dacă mai avem neuroni să pricepem și n-au fost toți nimiciți de pandemie
Cred că încep să văd luminița de la capătul tunelului și vocea care urlă ca disperata numai că eu sunt cam pliurdă și-aud cam greu:
Oprește-te!!! Trage aer în piept și mai stai naibii și aspiră, șterge geamurile și bucură-te de casa ta! Că așa n-ai apucat să te bucuri de nici o casă până acum! Bucură-te de copii, că acuși cresc mari și-ai să plângi când pleacă de-acasă! Bucură-te de tine, citește, bea cafea, și din nou, citește și bea cafea!
La anul pe vremea asta o să vrei să mai stai și n-ai să mai poți. Cu puțin noroc pandemia se va reduce la un vaccin, iar tu vei alerga ba la școală, la la fotbal, ba să iei pâine și pleci iar cu coșul plin, iar toate experiențele de acum vor deveni ușor, ușor, un vis frumos de care n-ai profitat îndestul.
E pandemie! Iar viața-n pandemie curge diferit! Prioritățile s-au schimbat, planurile și obiectivele în consens cu ele, ceea ce era rutină a devenit haos, iar haosul trebuie îmblânzit cu multă relaxare, cafea și acceptare.
Și amintiți-vă că în orice situație de criză, copiii și femeile sunt primii care se salvează! Până și istoria e de partea noastră, așa că vă invit să profităm de ea!
*** Dacă aș avea o baghetă magică, aș face ca toate mamele din lumea asta să-și rupă măcar 5 minute pe zi numai pentru ele, să se relaxeze și să se binedispună. Dar pentru că nu am nici o baghetă magică și șansele să capăt una sunt reduse, am scris Destin de mamă tocmai pentru cele 5 minute din zi pe care le merită fiecare părinte din plin.
Genial finalul! :)))