Made in Romania, scop final al etichetelor ce ne înconjoară
Mă cheamă vecina seara la Prosecco:
– Vin, dar stau puțin că am un articol de scris. Sub 2 ore n-am stat niciodată, dar în apărarea mea menționez că mă mustră conștiința.
Mă sună mama:
– Ce faci, dragă?
– Scriu, te sun eu mai târziu.
Sună IT-istul de la birou dis de dimineață:
– Nu pot vorbi acum, sunt în mijlocul unui articol.
Doar oamenii din breaslă și soțul care a încetat să mai spere că o să-i mai apară în cont vreo încasare pe numele meu nu mă mai întreabă:
– Auzi, dar tu câștigi ceva din blogul ăsta?
În rest, cred că aud această frământare la unul din doi oameni care mă cunosc.
Nu, dar când va fi cazul fiți siguri că am să vă anunț.
Până una – alta, am să vă povestesc un film bazat pe o istorie reală.
Poftiți înăuntru, făceți-vă comozi și ascultați una dintre cele mai frumoase povești de relaționare între un client și un antreprenor.
Intrarea este liberă!
Anul trecut în decembrie îmi doream foarte mult o pereche nouă de cizme. Dar cum fac parte din categoria – alea nu-mi plac, alea-s prea lungi, prea scurte, nu mă avantajează, de fapt nu am timp să caut, ce nefericită sunt că nu am cizme – într-un moment de nebunie cruntă și nemaisuportându-mi gândurile antagonice, mi-am comandat o pereche urgent, de pe internet. Să scap odată de gând!
Am plătit cu cardul ca să vină pachetul sigur, fără alte obligații. Și-au sosit cizmele mele de piele întoarsă, disciplinar după vreo 3 zile. La adresa exactă, frumos ambalate, făcute în România, comode, miroseau a piele nouă, ce mai, un deliciu pentru picioarele mele.
Le-am purtat cu mare drag vreo 2 săptămâni. După care, pac, s-a rupt pielea la una dintre ele.
Tare m-am supărat. Nu îmi era de bani, cât de cizmele în sine. Nu le purtasem mult, merg 99% din timp cu mașina, deci se excludea din start utilizarea lor în condiții nefavorabile.
Așa că le-am scris. Ca orice mamă care se respectă, pe la ora 11 noaptea, după ce am culcat copiii, în loc să mă apuc conștiincios de un articol pe blog, le-am făcut o scrisoare drăguță, declarându-mi dragostea pentru achiziția făcută, dar dezamăgirea pentru lucrarea vândută.
Ce credeți că s-a întâmplat la 5 minute după emailul trimis? Mi-au răspuns.
Că își cer scuze și în cazul în care eu sunt de acord, ei mi le schimbă imediat.
Nici nu știam de ce să mă bucur prima dată. Că mai sunt și alții ca mine de trimit facturi și rapoarte de activitate flotă auto la 11 noaptea sau că mi le schimbă gratis?
În două zile le-am primit pe cele noi la schimb cu cele rupte, fără alte costuri sau bătăi de cap. În continuare le folosesc cu mare drag, sunt cizmele mele cele mai comode și vreau să apreciez public, pe timpul și banii mei, o companie românească ce înțelege nevoia clientului și încearcă să răzbată într-o afacere extrem de concurențială. Prețurile sunt accesibile, iar în perioada aceasta au reduceri.
Așa că, data viitoare când se mai gândește cineva dacă câștig sau nu ceva din blog, răspunsul este da.
Pentru că învăț să fiu recunoscătoare față de oamenii care ies din rânduri și schimbă mentalități. Pentru că pot duce un mesaj mai departe al unor oameni care se străduiesc să facă lucrurile diferit de cum ne-a obișnuit preabinecunoscuta etichetă: Made in PRC.
Oricât de mult ne-ar plăcea să ne fie valorificată munca – eu chiar îmi doresc – dincolo de motivația financiară (extrinsecă) există mereu și cea intrinsecă, ajutorul pe care îl putem oferi altora, nesolicitat, ca un cadou de la Moș Crăciun.
Succes la fapte bune!
