-
Diversificare și autodiversificare, ce alegem ca să mănânce copilul bine?
Copilul care nu mânca nimic, în continuare nu mănâncă nimic Tocmai ce m-am întors de la un eveniment Social Moms despre diversificarea clasică și autodiversificare. Motivul principal pentru care m-am dus NU a fost acela de a pleca de-acasă, căci, dacă îmi doresc ceva din tot sufletul meu este să stau cât mai mult pe-acasă și singură, dacă s-ar putea. Singură să aud liniștea, cățelul vecinului cum latră, zgomotul rolelor unui copil afară. Ce m-a făcut dar, să iau bulevardele în plin la ore de vârf, a fost în primul și în primul rând să înțeleg dacă și unde am greșit cu diversificarea ”copilului care nu mănâncă nimic”. Am scris despre…
-
Tu ce-ți dorești să te faci când vei fi mare? Visător!
Să zicem că toată viața voastră v-au plăcut mașinile. Exercițiu de imaginație Să zicem, doar. Să ne imaginăm. Când erați mici colecționați toate surprizele de la guma Turbo, făceați întreceri cu mașini făcute din dopuri de plută, iar când apărea vreun băiat mai mare cu vreo mașină cumpărată din târg de la ruși, erai în stare să-ți vinzi tot clasorul de timbre pentru una la fel. Copilărind în epoca comunistă nici nu ai fi avut cum să visezi la vreo mașină cu pedale adevărate, așa cum au acum aproape toți copiii vecinilor. Dar reușeai să împrumuți o bicicletă semicursieră. După două-trei trânte te urcai cu greu pe ea și te…
-
Învață-ți copilul să creadă în cuvinte frumoase!
În timp ce Andre mesteca la o roșie, îi observ ochii mari, fălcuțele rotunjite, părul des și ondulat. – Știi că ești un copil tare frumos? îl întreb eu cu sufletul plin. – Da, răspunde sigur pe el. – De unde știi? – De la tine. – Și tu crezi tot ce zic eu? – Da, că ești mama mea. – Și dacă îți zic că ești urât? Mă crezi? – Nu. Eu cred doar în cuvinte frumoase. Dacă m-a enervat ceva rău de tot în timpurile tinereții mele, au fost cu siguranță afirmațiile: lasă că vezi tu, când o să fii mare ce greu îți va fi o…
-
1 iunie pe scurt și pe lung – distracție în familie, oriunde ați fi la puterea Itsy Bitsy!
Promisiunea e promisiune. Am zis că scriu despre minunatul eveniment care va avea loc în data de 1 iunie, de Ziua Copilului, în Parcul IOR organizat de Itsy Bitsy. Am zis, asta voi face. Și o fac, nu pentru că aș primi ceva bonificații, saci de bani, munți de cadouri, mântuire veșnică și pomenire pe lumea cealaltă. 1 iunie este ziua în care, copil fiind, desenam pe asfalt. Era ziua fericirii mele. Mie nu mi-a plăcut niciodată școala. Am zis-o, o să o mai zic de un milion de ori. Și nu mi-a plăcut pentru că nu am reușit să mă integrez în grupul de copii și eram constant revoltată.…
-
Ce-ar face femeile dacă-ar fi să nu facă nimic?
Astăzi, voiam să vă povestesc despre super evenimentul organizat de Itsy Bitsy de 1 iunie în Parcul I.O.R. (București). Am vrut până când a plecat Cris cu cea mică la culcare și a început să strige: – Amor, unde este crema lui Beti? – S-a terminat. Vezi că este una nouă în camera ei. – Unde în cameră? – Pe masa unde era înainte crema care s-a terminat. (e o singură masă în camera ei, doar ca să clarific situația) – Unde pe masă? – Într-o cutie, în cutia ei originală, lângă imprimanta care este pe partea dreaptă a mesei. – Aaaaaa…..în cutia ei. Se aude vocea lui Cristofor descoperind…
-
Atelier de evaluare a preșcolarului cu Oana Moraru – copilul de tip analitic (II)
Am revenit cu episodul 2 din Atelierul de evaluare a preșcolarului cu Oana Moraru. Puteți citi episodul 1, despre Beatriz, 3 ani, tipologia copilului activ- dinamic –> aici Astăzi despre Andre, 5 ani, la grădiniță de la 11 luni. Nu știu dacă v-a fost dat să aveți sau să vedeți un bebeluș care să nu plângă aproape niciodată, să mănânce și să doarmă la program, să fie extrem de liniștit. Andre doarme toată noaptea de la 2 luni. Mănâncă diversificat de la 6 luni, încă nu s-a inventat nimic din care el să nu mănânce. Pune capul pe pernă, adoarme instant, mâncatul e mâncat, dormitul e dormit, jucatul e jucat,…
-
Iertați o mamă care țipă, sufletul ei este fărâmi
Dacă ar fi să se facă un top cu lucrurile pe care mamele ar vrea să schimbe la ele, sunt convinsă că locul fruntaș ar fi câștigat de “să nu mai țip la copii”. Nu cred să existe frământare mai mare pentru o mamă ca atunci când țipă la copii, când simte că-și pierde calmul, frustrările de care este cuprinsă și părerea de rău că – din nou a țipat la puiul de om, fragil și nevinovat. Vina de care sunt cuprinse apoi își scoate colții ascuțiți într-un rânjet odios și le reduc toate eforturile și bunele intenții la 0 (zero). Și așa, rămâne mama din nou, cu sufletul sfâșiat…
-
Mama imperfectă mărturisește…
Sâmbătă după-amiază. Vremea între un soare călduț și o ploicică de primăvară – vară, cât să-ți vânture mașina abia ieșită de la spălătorie. Toată lumea își face siesta, de la bebeluși, copii, soți, bunici. Soțiile cu siguranță abia ce-au terminat de strâns în bucătărie, întind acum rufe și-și beau cafeaua rece, rămasă de dimineață. Eu bântui prin București. Săptămâna nu are suficiente zile lucrătoare pentru mine. (nu cred că tocmai am scris asta) Mă îndrept spre casă și gândurile mă poartă departe, alandala. Mă minunez în fața unui București gol de mașini. Mă gândesc la copii, mi-i imaginez dormind și zâmbesc plin de iubirea ce mă poate cuprinde, din vârful…
-
O lume virtuală în care vom găsi, nu-mai COPII
Cine ar fi crezut acum 20 de ani că vom ajunge să trăim zile în care telefonul, tableta sau televizorul vor avea mai mare importanță în viața noastră mai ceva ca oricare alt membru din familie. Poate mai poți uita să îți suni soția când ai plecat din piață, dar fără telefon nu pleci de-acasă nici în visele cele mai urâte. Sau dacă pleci, ești în stare să te întorci acasă indiferent de ora la care ajungi la birou, de trafic și drumurile care tocmai se asfaltează. Dar, vă spun, nu ai cum să uiți telefonul acasă. Pleacă copilul de-acasă în excursie, îi dai telefonul ca să poți să-l suni…
-
Cum m-am lăsat de țipat la copii și-am început să fiu fericită
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Întotdeauna m-au inspirat oamenii. Scriitori precum Ernesto Sabado sau Elizabeth Gilbert, oameni minunați ca sora mea, prietena cu 6 copii și cealaltă prietenă cu 7, Otilia Mantelers, Oana Moraru, Virgiliu Gheorghe, vecina de peste drum, copilul din parc, casierul de la Carrefour sau educatoarele de la…
