Top 3 cele mai citite articole din 2017. (Să fie) Despre țipat numai de bine !
Despre revelioanele dinainte de 1989 nu am nici o amintire. Aveam 7 ani când a venit revoluția și cu toate acestea nu am absolut nici o amintire despre cum trecea familia mea în noul an. Îmi amintesc despre pâinea pe care o luam pe cartelă, despre guma de mestecat albicioasă și făinoasă în hârtie patrățoasă, despre librăriile care miroseau a hârtie și lipici, despre cele două tipuri de salam: în material textil roșu și în material textil albastru. Dar despre revelion, nimic. O fi fost așa lipsit de farmec încât neuronii mei nu s-au mai obosit să înregistreze amintiri ce nu vor surprinde cu nimic în timp.
După 1989, revelionul a devenit ceva similar cu filmele porno. Nu că am văzut multe la viața mea, dar îmi amintesc dansurile exotice ale femeilor aproape goale și ale bărbaților în chiloți. Ca și copii, nici atunci nu eram cei mai norocoși. După ora 22 nu prea mai aveai ce căuta în fața televizorului.
Partea cea mai frumoasă era pe 1 ianuarie când se dădeau în reluare numai recitalurile Angelei Chiriac și ale Mirabelei Dauer. Puteam sta și noi nederanjați în fața televizorului, în timp ce cântam la sucitor ”Fotoliul din odaie”.
Me, myself and Andre
Blogul meu a prins viață undeva prin luna iunie 2011. Scriam pe blogspot, – me, myself and andre – din când în când, atunci când Andre nu făcea nimic altceva în afară să mănânce și să doarmă. Avea doar 6 luni, iar eu mă plictiseam groaznic. Aș fi avut timp să scriu 3 romane cap coadă, dacă aș fi avut inspirația necesară. Apoi, am uitat de el. Până când am născut-o pe Beatriz și simțeam că dacă nu mă voi apuca de scris, voi înnebuni cu tot cu gândurile mele în cap.
Din 2015 sunt mamipetocuri.ro. Într-o seară în care îmi depășeam limitele tehnice care sunt undeva pe la nivelul -2 am șters cu totul blogul ”me, myself and andre”. Urma să-mi dau seama că a fost o mare greșeală, iar ca orice greșeală e greu să o mai îndrepți. Asta ca să nu vă apucați să căutați blogul care nu mai există.
Anul cel mai bun al lui ”mami pe tocuri” a fost, fără doar și poate, 2017.
Mi-am propus din capul locului să scriu mai des, mai scurt, mai clar, mai de interes. Parțial mi-a ieșit. Mai am de lucru la limbaj, sintaxă și exprimare. Plus verbele ”amesteca” vs ”mesteca” care mi-au dat muulte bătăi de cap. Na, nu sunt perfectă și nici nu vreau să pozez astfel. Sunt cine sunt, așa cum mă citiți.
Pe final de săptămână retrospectivă a anului ce-a trecut, vă las aici;
Top 3 cele mai citite articole din 2017
1. Cum m-am lăsat de țipat într-un singur pas simplu
2. 3 pași care m-au ajutat să nu mai țip la copii
3. Iertați o mamă care țipă, sufletul ei este fărâmi
Chiar și pentru mine a fost un exercițiu interesant să văd interesele cititorilor pe pagina mea. Și n-am fost surprinsă să observ că toate cele trei articole fac referire la țipat.
Cunosc, știu, am fost pe-acolo! Știu cum e să țipi, știu cum e să-ți zici de sute de ori că nu o să mai țipi până la secunda următoare, știu cum e să-ți spună soțul că nu vrea de la tine decât liniște și mai știu cum e să-și zică copiii:
– Iar ești nervoasă, mami?
– Nu mai țipa la mine, mami!
– Ia o pastilă să te faci o mamă bună!
– Ești cea mai bună mamă când nu țipi.
Le cunosc pe toate astea și mai mult decât atât.
Și mai știu cât de mult suntem blamate pentru ceea ce facem când în sufletul nostru este iubire și dorința de a face bine.
Nu e simplu, dar se poate.
Orice e posibil pentru copiii noștri!
