Parentingul, un bagaj de informații uitat într-o gară

În zilele noastre, oriunde întorci ochii e o conferință de parenting. Unde cauți pantofi, apare un eveniment de parenting. Unde ieși în parc, toată lumea vorbește de copii și parenting. Parenting, parenting, parenting.

Nu e rău, din contră, e chiar foarte bine. Înseamnă că ne pasă de viitorul nostru, ca țară și popor. Poate așa o să învățăm să legăm copilul în centuri când mergem cu mașina sau nu o să mai dăm în el de fiecare dată când ne enervează că țipă.

Oare?

Văd zilnic copii sărind ca niște mingi de fotbal pe banchetele din spate, în timp ce tatăl se bucură de viteză, la 80 km/ oră. Cunosc oameni care au fost la evenimente și cursuri care citesc mult și totuși, în momentul culminant al acțiunii, mama cedează.

Pentru că un lucru sigur am învățat de când mă duc la toate evenimentele, conferințele și cursurile de parenting de pe piață – că oamenii au nevoie să știe ce să facă cu atâta amar de informație, unde să o pună și mai ales CUM s-o folosească.

Câte știm? Multe. Câte probleme avem? Și mai multe.

Știm că nu e bine să ne batem copilul că îi va afecta respectul de sine.

Știm că nu e bine să pedepsim, va învăța astfel să-i fie frică să acționeze.

Știm că încrederea în sine se construiește ascultându-l activ, oferindu-i timp de calitate unu la unu, cerându-i părerea și respectându-i opinia.

Un copil independent se dezvoltă într-un mediu familiar echilibrat, blând și prietenos.

Teoria a sunat întotdeauna bine. Ce ne facem însă cu practica?

Copilul nostru mănâncă la tabletă. Știu că nu ar trebui, dar e singurul moment când pot avea liniște. Cum rezolv?

Toți copiii pe care-i știu, au învățat engleză uitându-se la televizor. Eu de ce să nu-l las?

Soțul meu nu se implică deloc în creșterea copiilor. Dar îmi reproșează că nu i-am educat corect. Nu știu ce să mai fac.

Vi se par cunoscute? Rezolvând aceste probleme, vom bate un cui puternic la bazele unui copil independent, activ și încrezător.

Merg toate mână-n mână.

Nu poți avea un copil relaxat dacă mediul familial e unul stresant.

E ca la avion, prima dată își pune părintele masca de oxigen, iar apoi copilul. Nu te poți aștepta să nu se mai uite la desene dacă tu ești constant cu telefonul în mână.

Eu în persoană, până nu am fost la întâlniri în care să pot vorbi deschis despre problemele cu care mă confruntam nu am reușit să înțeleg legăturile dintre situații și modul de abordare ale acestora.

Apoi, cu informațiile căpătate, aplicate doar pe mine, concret, am reușit să analizez, să trec prin filtrul experiențelor mele, pentru ca în final să-mi creez stilul meu propriu de gestionare a situațiilor critice.

Pentru că, ghici ce? Om arăta toți la fel, dar suntem unici în fiecare mod posibil. Eu cu sora mea, născute din aceeași părinți, povestim aceeași întâmplare dintr-o copilărie complet diferit.

E complet aiurea să ceri părinților să-și crească copilul după același tipar. Există o bază creată pe valori și principii de viață, dar modul cum sunt însușite de fiecare în parte poate fi complet diferit.

Am participat la multe evenimente de parenting și mă voi mai duce. E ca o învățare continuă, confirmare sau infirmare a unor credințe sau acțiuni.

Dincolo însă de bagajul de informație, cred că avem nevoie, în paralel, de informație personalizată, dusă în concret.

Ce fac? Cum fac? Ce pun în loc?

De aici, proiectul Școala Familiei în care m-am implicat de câțiva ani. Dincolo de partea teoretică ce ajută la înțelegerea mecanismelor ce formează comportamente neadecvate, creăm un laborator practic în care fabricăm, alături de participanți, posibile soluții.

Prietena mea Iulia are 7 copii. 7.

Mi-a spus o dată:

– Știi, Dina, copiii mei au au avut niciodată tantrumuri.

Am plecat acasă extrem de intrigată. M-am gândit, în frustrarea mea de mamă cu copil care a făcut tantrumuri, că la 7 copii, sigur au fost lipsiți de atenție și și-au reprimat suferința. Ar fi fost singura explicație.

După ceva timp, am ajuns să înțeleg că de fapt, luatul în brațe de fiecare dată când plânge, echilibrul din cadrul familiei, aceeași decizie și consecvența ei, respectul între părinți, alăptatul până la autoînțărcare, statul cu copilul acasă până la 3 ani, și altele, după caz, duc probabil la copii care nu fac crize în magazin după dulciuri.

Cu unul dintre copiii mei am trecut prin tantrumuri. Acum știu exact ce am făcut de-am ajuns în această situație.

Despre asta-i Școala Familiei.

Despre CUM SĂ FAC și despre CURAJ, SE POATE!

Pe 13, 14 si 15 octombrie vă invităm la cursul tematic scurt – Educația copiilor noștri între realitate și virtual, care cuprinde 3 module:
13 octombrie – Formarea dependențelor, mecanismul viciilor.
14 octombrie – Efectul ecranelor asupra dezvoltării creierului copiilor
15 octombrie – Bullying și cyberbullying.

Ofer comunității mele de cititori 2 invitații gratuite.

E nevoie doar de un comentariu la acest articol. Joi, 12 octombrie voi alege participanții.

Succes la parenting aplicat!