Cea mai așteptată vacanță în vacanță!

Nu am crezut vreodată că va veni momentul să pot afirma în gura mare că sunt fericită că a venit vacanța din moment ce suntem deja în vacanță. Unde vacanță reprezintă momentul acela în care lucrezi de-acasă din cauza coronavirsului și vacanță în vacanță reprezintă pauza de la școala on line.

AAAAAALILUIAAAA!

În primul rând sunt recunoscătoare pentru faptul că am reușit să mă reîndrăgostesc încă o dată de ora 9. Nu mă mai trezesc speriată că a început ora și copilul meu sare în pijamale în trambulină în timp ce trebuia să povestească despre verbele cu terminație în ”ing”. Nu mai trebuie să strig ca să mă audă cartierul:

– Andre, te-ai logat?

– Daaa, dar mi se termină bateria și nu știu unde e încărcătorul.

Moment când apar eu în pijamale la ora de engleză a copilului cu încărcătorul în mână.

La articolul anterior cu școala on line a comentat cineva că dau impresia că eu particip la ore și nu copilul.

Păi, eu chiar asta fac. Particip la oră. Pentru că dacă eu nu trec prin materie o dată cu profa, e posibil copilul meu să nu știe să-și facă tema și atunci pierd de două ori mai mult timp să-i explic. Pentru că nici explicația asta nu e așa după cum vrea fiecare. E după metoda din clasă, nu după cum am învățat noi acum 20 de ani.

Plus că, tipul ăsta de școală depinde și de copil. Al meu e în clasa a II-a, abia înțelege cum stă treaba cu on line-ul. Abia pricep eu, ca să ne înțelegem.

E adevărat, că ultimele două dăți l-am lăsat singur. La prima oră a vorbit mai mult, dar la a doua, atâta a țăcănit cu mouse-ul pe ecran că l-am scos din oră și aproape că-l dădeam afară din clasă doar că singura ușă era aia de la intrare.

Dar cu ocazia asta mi-am dat seama de ce este atât de stresantă școala on line.

Când e copilul la școală normală, responsabilitatea supremă e a profului. Și foarte puțin a copilului. Dacă elevul nu știe, e vina profului că n-a explicat bine, că nu și-a adaptat metoda, că nu știe să țină copiii în frâu și tot așa. Un milion de motive, un singur vinovat.

Acasă, responsabilitatea e a părintelui. Nu și-a făcut tema copilul, cine e vinovat? A greșit tema copilul, cine n-a făcut liniște ca să fie el atent? A chiulit copilul de la oră, cine n-a pus ceasul să sune?

Și nu e că nu responsabilizăm copilul, c-o facem și pe asta, problema e alta: copilul n-are niciodată vină, proful nu explică suficient de bine, nu impune liniște în clasă și respect. Iar la școala on line, ori e tata care n-a explicat suficient de bine despre perimetru, ori e mama care n-a definit corect expresia ”ca ochii din cap”. Ori e ciorba care dă în foc, ori e sora mai mică pe care a apucat-o acum cântatul la microfon. În concluzie, tot mama.

– Vreau și eu să fac școală la școală, a strigat într-o zi Andre. Pe mine doamna nu mă pune să scriu atâtea rânduri!

– Păi nu te pune că n-are timp, dar eu, mama ta, cum să te las, așa, fără să scrii frumos povestea? Că doar un copil am, nu 30 ca doamna. Măcar pentru asta și să-mi iasă!

Eu v-am zis că după școala asta on line, o să se întoarcă copiii noștri direct în anul următor, n-o să mai aibă nevoie de recuperări sâmbăta. Al meu, cel puțin, o să scrie atât de frumos că deja se minunează doamna de el, iar la engleză, dacă nu o să vorbească cursiv degeaba am stat atâta timp cu el în casă.

Acum mă bucur de vacanță. Pot patrula în pijamale prin casă fără să mă vadă nici un prof, pot să fac glume fără să-mi fie teamă că e vreun copil la ora de dans, pot să stau și cu părul ciufulit în vârful capului și să-mi beau cafeaua liniștită la mine-n casă.

Mâine mai am de corectat niște teme întârziate, la engleză avem de recuperat verbele în -ing, în rest, ce fericire cu vacanța asta în vacanță, nu mai trebuie să fac curat ca să dea bine în spate, la ecran.

***Cumpără acum Destin de mamă, cartea care te relaxează mai ceva ca o vacanță în Bali sau o curățenie generală pe timp de pandemie.

Woman photo created by freepik – www.freepik.com„>Sursa foto