-
Copiii noștri vor plăti mâine prețul rebeliunii noastre de azi
Fericirea a durat exact două săptămâni să-mi știu copiii la școală, unul învățând să scrie și nu la calculator, ci cu stiloul, dacă ne mai amintim ce înseamnă asta și celălalt, pregătindu-se conștiincios pentru examenul de intrare în clasa a V-a. Nu e ca și cum pregătitoarea și clasa a III-a n-au fost și ele schilodite ca un martir pe cruce fără milă. Speram la o fericire a revenirii la un normal în curs de creare. Un normal care nimeni nu știe exact cum arată, dar fiecare își dă cu părerea, încearcă să-și pună amprenta, să-l modeleze în funcție de propriile așteptări și idealuri, omițând cel mai important lucru: că…
-
Rolul social al școlii, ce e al ei e pus deoparte
Mi-am luat ieri copiii de la școală împreună cu încă doi ai vecinei mele, o fetită mai mică decât Beti cu un an și un băiat de aceeași vârstă cu Andre. Și cum mă îndreptam spre casă, o aud pe fetița vecinei întrebând: – Beti, mi se pare că ești supărată, ai pățit ceva? La care Beti răspunde: – Nu, doar că am crescut și eu mai mare acuma, am mai multe lucruri la care să mă gândesc. – Ce lucruri? întreabă iar fetița. – Uite, avem doi colegi noi în clasă și nu știu cum să fac să mă joc cu ei. Că mi-e cam rușine, așa. Apoi, am…
S-ar putea să-ți placă și
Cea mai relaxantă vacanță cu copiii în România
Spune, da’ spune, ceva!
Ziua în care mama a stat cu copiii acasă
-
A fost odată ca niciodată un slăbit fără diete
O să vă anunț în premieră că m-am apucat de slăbit, ca să nu credeți că mi-a fost preluat controlul de un extraterestru îndrăgostit de smoothie-uri, ciocolată fără zahăr și apă cu lămâie, seara, după ce culcă copiii. Dar cum sunt cunoscută ca aia care și-a tăiat părul lung până la fund pentru că și-a dat seama dintr-o poză că-i stă ca naiba, s-a lăsat de fumat de mâine și nici n-a mai pus țigara-n gură vreodată sau s-a despărțit de iubit pentru că nu părea fericită în pozele cu el, într-una din zilele acestea grele de pandemie mi s-a pus pata să mă cântăresc și să mă îngrozesc. Mă…
-
Generația copiilor care ar fi putut iubi școala
– Mâine începe școala! mi-am anunțat aseară copiii. – Daaaa? îi sclipesc ochii fericiți lui Beti. Școala aia adevărată? E interesant cum un copil de 6 ani care abia a început școala de o lună a reușit să înțeleagă prin propria experiență că școala din bucătărie, la calculator nu e școală adevărată. E o joacă obositoare, un chin pentru ochi, o forțare a atenției și a concentrării, o pierdere de timp și energie atât pentru părinți cât și pentru copii, ambalată în frustrare și oboseală psihică. Noi facem parte din generația copiilor pentru care școala reprezenta un chin și-o teamă continuă de a nu ne uita manualul acasă, de…
-
Cea mai relaxantă vacanță cu copiii în România
Tocmai ce m-am întors dintr-o mini vacanță la munte, unde am plecat cu copiii ca să prind puteri noi pentru încă o tură de școală on line și pandemie. Am plecat cu câțiva prieteni, și ei cu același scop, în timp ce soțul meu a venit după, pe principiul: cineva trebuie să câștige banii pe care nevasta-i organizează cu talent de magician. Sau cum spune o femeie înțeleaptă pe nume soacră-mea: noroc cu femeia că mai cheltuiește bani și mai pune economia pe roate! Deci, având toate premisele unei vacanțe reușite am plecat la munte și ne-am cazat într-un loc mirific, la Peștera unde este o peșteră cu lilieci. Ai…
-
Nu mi-e teamă de covid, cum mi-e teamă că o să-mi pierd mințile!
Săptămâna trecută, pentru prima dată-n viață, mi-am simțit creierul amorțit. Exact ca atunci când stai rău pe o mână și la un moment dat nu o mai simți, o miști dar tu nu simți nimic, așa am pățit eu cu creierul meu. Stăteam sprijinită de blatul de la bucătărie, privind aiurea-n largul camerei când au venit copiii să îmi ceară de mâncare iar eu mă uitam la ei, mă chinuiam să caut niște informații utile prin sertărașele creierului dar rezultatul era zero. Mă uitam tâmp la ei și nu-mi venea următoarea mișcare. Îmi amorțise creierul. Îmi tremura, nici o reacție. N-am să vă mint spunându-vă că nu m-a luat puțin…
-
La finalul unei zile de școală, tot mama rămâne
Ieri, între 3 pauze de mere, un sandviș și-o cafea uitată pe masa de la intrare în drum spre tomberon, am surprins pe geamul de la bucătărie imaginea de mai jos: Copiii ieșiseră împreună să culeagă frunze de toamnă pentru o activitate de-a lui Beti de a doua zi. Mi s-a topit sufletul de dragul lor și mi-aș fi umplut telefonul de poze dacă toată distracția n-ar fi durat sub 10 secunde. M-am bucurat precum o mamă de bebeluș în fața primului scutec schimbat, în fața primului gângurit, a primelor unghii tăiate. Și-n momentul acela de bucurie supremă, prima după multe zile de oboseală și frustrare, am realizat că școala…
-
Școala on line: Stan și Bran, varianta dramă
Voi știți de ce nu s-a făcut Stan și Bran varianta dramă? Pentru că nu au trăit vremuri de școală on line. Adică să râzi și să mori de plâns în același timp. Ieri, când m-am trezit în prima zi de școală on line părea o zi normală. Cât de greu poate să fie să stai acasă cu copiii în timp ce ei fac școală on line cu profesorii? ”Ai montat mașina de spălat rufe”, mi-a spus o cititoare. O poți face și pe asta….. Dar uite că abia mi-a ieșit. De aia se duc bărbații să monteze mașini, ca să aibă copiii cu cine face școală on line. Și…
-
Școala on line/ hibrid: copii în pijamale, mic dejun la pat și un film bun pe youtube
În țara unde numărul de îmbolnăviri covid sare de 2000, școala copiilor noștri anunță că de luni toți elevii merg la școală în format fizic. Nu e tocmai o știre care să nu te surprindă, mai ales când o mulțime de instituții își închid porțile și-și mută cursurile în on line. Nu cred în școala de acasă! Sunt unul dintre părinții care mai degrabă crede în porci zburători decât în școala făcută de acasă. Înțeleg că atunci când situația o impune și nu avem de ales, așa cum a fost în luna martie, e nevoie să mă închid în casă și să fac cursuri on line cot la cot cu…
-
Începe școala, bine-mi pare!
Aștept începutul școlii ca pe o vacanță în Maldive, pe cuvânt de mamă care stă acasă de 6 luni. Așa m-a lovit de tare școala online că nici caiete de vacanță nu le-am mai dat copiilor să facă, nici teme, nici nimic. De câte ori aud de calcule, litere și făcut fluturași din role de hârtie igienică mă ia cu fiori pe șira spinării. În cele mai negre coșmaruri ale mele încă mai aud: – Mamiii, nu am semnal! – Mamii, fă liniște că nu o aud pe doamna! – Mamiii, eu nu vreau să fac engleză că nu se aude bine! – Mamiii, mă plictisesc până îmi vine mie…
