Începe școala, bine-mi pare!
Aștept începutul școlii ca pe o vacanță în Maldive, pe cuvânt de mamă care stă acasă de 6 luni.
Așa m-a lovit de tare școala online că nici caiete de vacanță nu le-am mai dat copiilor să facă, nici teme, nici nimic. De câte ori aud de calcule, litere și făcut fluturași din role de hârtie igienică mă ia cu fiori pe șira spinării.
În cele mai negre coșmaruri ale mele încă mai aud:
– Mamiii, nu am semnal!
– Mamii, fă liniște că nu o aud pe doamna!
– Mamiii, eu nu vreau să fac engleză că nu se aude bine!
– Mamiii, mă plictisesc până îmi vine mie rândul!
Plus gestionarea a 4 grupuri de whatsapp, cu parole de zoom, rămășițe de lecții care nu au mai apucat să fie predate pentru că a picat internetul, teme și orare schimbate și răs-schimbate ca să fie toată lumea mulțumită.
Școala on line sună extrem de bine în teorie, dar practica nu e pentru toată lumea.
Cum e de altfel, ideea de homeschooling pe care înțeleg că au îmbrățișat-o, de când cu covid-ul, destul de mulți părinți.
Cum spuneam, în teorie: nu te mai duci la școală, reduci timpii de pregătire de a pleca din casă, motorina/ benzina, efortul de a te deplasa până acolo, bani cheltuiți pe tot felul de extra-uri: șervețele, hârtie, uniforme, manuale, caiete, penare, și unde mai pui că reduci la minim probabilitatea de a se îmbolnăvi copilul, sună ceva de vis, nu?
Așa cum sună, la fel de bine și lucratul de acasă. Te trezești când vrei, mănânci când vrei, trimiți și emailuri, bagi și la spălat, aștepți și familia cu mâncarea pe masă, doar că atunci când visul ți se îndeplinește, că știți voi treaba cu universul care face orice ca să te ajute, realizezi că visul nu e chiar așa cum ai sperat.
E un pic mai haos decât ai visat!
Toate treburile astea ”făcute de acasă” e ceva mirific, dar nu pentru toată lumea. E nevoie să fii capabil să te organizezi extrem de bine, ceea ce nu e punctul meu forte, de exemplu, să te dedici prioritar activităților școlare împreună cu copilul, ceea ce din nou, nu e chiar pe felia mea, cred că fiecare ar trebui să-și aleagă meseria iar a mea clar nu e asta, să împarți timpul și în activități școlare dar și recreative, că na, toată lumea are nevoie de puțină socializare în viață.
Admir oamenii care fac homeschooling, mi se pare că dau pe dinafară de răbdare și rezistență la stres (dați-ne și nouă puțin!), dar eu abia aștept să mă trezesc la 6, să pregătesc micul dejun și să mă despart pentru câteva ore de copiii cu pupături!
Mi-e dor să-mi fie dor de ei!
Ne-a scris școala și ne-a informat asupra celor 4 scenarii pe care le au în vedere, iar situația, chiar și în cel mai bun scenariu, nu e deloc roz. Se va merge la școală numai cu măști, plus câteva de schimb în rucsac, masa se va lua în clasă și nu la cantină, iar în pauză, afară se va ieși în grupuri prestabilite.
Copilul cel mare care intră în clasa aIII-a, e posibil să aibă o săptămână școală on line, restul fizic. Încă nu s-a luat decizia finală. Cea mică intră la pregătitoare, deci va merge la școală program întreg.
Mă și văd în curând, du un copil la școală, pe celălalt pregătește-l de școală on line, ia copilul de la școală, dă-i lu celălalt să mănânce, așa distracție n-am mai avut de mult!
Să redeschidem școlile, oricum în octombrie se vor închide!
Am tot auzit placa aceasta, și tind să cred că acesta ne va fi viitorul! Peste tot în lume s-au redeschis școlile, dar lumea e puțin mai atentă, mai precaută, mai încrezătoare în autorități, mai asumată! Țările sunt mai dezvoltate, măștile se dau gratuit la cei care nu au posibilitatea să le achiziționeze, în timp ce la noi sunt copii care merg zeci de km pe coclauri ca să facă o oră de română.
Comparăm vârfurile iceberg-urilor, dar baza e complet diferită.
Noi ne vom duce copiii la școală, nu pentru că nu ne este teamă de covid, ci pentru că am încredere în copii că se vor proteja, în managementul școlii că va face tot ce e posibil pentru a gestiona această situație și în medicii noștri că în cazul în care se va întâmpla ceva, vom găsi sprijin și suport.
Până la urmă, tot de încredere este vorba!
Că de n-ar fi, n-am fi fost azi să povestim!
*** Despre cartea care te binedispune în vacanța de primăvară-vară și să sperăm că nu și de toamnă: ”Destin de mamă este o reprezentare cu tușe ironic-amuzante a vieții de familie de astăzi, precum și a universului interior al femeii contemporane, răvășite și supraîncărcate. Dina a găsit soluția de a te lăsa, ca femeie, în ghidajul instinctului și al intuiției feminine, recunoscute ca fiind salvatoare, plus o bună educație – adică ceea ce știi după ce ai uitat tot.” (Oana Moșoiu, soră, trainer, voluntar, profesor, mamă ș.c.l)
