Zâna Măseluță a adormit în post
Sigur o știți pe aia cu: Eu când o să fiu mamă n-am să fac așa ceva niciodată.
Sigur, o știți!
Până să împlinească primul copil vârsta la care cade primul dinte, se putea duce Zâna Măseluță unde dorea bagheta ei că la mine-n gând, n-avea ce căuta.
Păi dacă n-ar fi fost americanii cu zânele, halloween-ul și black-friday-urile vieții, tot cioara noastră românească ar fi fost stăpâna dinților de oțel.
– Cioară, cioară, eu îți dau un dinte de lapte, tu dă-mi un dinte de oțel!
Așa am copilărit eu, cu dintele aruncat peste balcon – norocul nostru e că stăteam la ultimul etaj iar povestea ciorii care prindea dintele din zbor era mai credibilă, și nici pomeneală cu bani sub pernă că dacă era așa, cred că trăgeam de toți dinții numa-numa să-mi cumpăr și eu o păpușă doctor de la librăria din colț.
Ideea e că atunci când devii părinte și ai și tu niște reguli bine stabilite despre cum să-ți crești copilul, nimeni nu vine să-ți spună că mai bine le-ai da și pe alea la cioară că oricum, copilul o să vină să-ți ceară ce vede la celălalt.
Când i-a căzut primul dinte lui Andre, eram plecați cu niște cunoștințe la mare.
– Mami, mami, mi-a căzut dintele! a strigat el fericit.
Fericit, nu că ar fi primit el bani că habar nu aveam de Zâna Măseluță ci de experiența în sine.
– Acuma, o să primești bani sub pernă, a strigat copilul cunoștințelor cu care eram plecați.
Eu fac ochii mari cât cepele, Andre se uită la mine mirat.
– E adevărat, mami?
– Ăăăăăăă……
– Mie mi-a adus 50 lei! își încheie copilul experiența lui.
– Ăăăăăăă…..50 lei?
Știți voi, nu e de bani, e de principiu în sine. De ce ar aduce 50 lei doar așa…..ca să aducă 50 lei la vârsta când copilul nici nu înțelege valoarea justă a banului. Că e 10 sau 50 lei pentru el e cam tot aia. Dar experiența primului dinte căzut, aia da amintire minunată.
– E adevărat, mami, că o să primesc bani?
Iar eu, cu toate principiile bombardate cu roșii în freză am dat răspunsul ăla pe care îl dau părinții când rezultatul final e nul:
– O să vedem……
A venit până la urmă, ce era să facă? Nu i-a adus 50 lei, a lăsat mai puțin, asta și pentru că nu avea bani scoși de pe card și nici soțul Zânei Măseluță nu bugetase cheltuiala.
După 2 ani și 2 dinți căzuți….
Vine copilul de la școală fericit de nici nu putea vorbi.
– Mi-a căzut dintele, al treilea dinte, primesc bani!
Asta ca să vedeți ce se alege de experiența dinților căzuți. Unde trebuia să fie povestea maturizării dinților și împreună cu ei, a copiilor care ușor – ușor devin mai responsabili, maturi, ei se bucură că primesc bani.
La rândul meu și eu m-am bucurat maxim pentru că pe primii doi i-am pierdut și mi-am promis solemn că pe al treilea îl pun negreșit în cutia lui cu amintiri.
Vine seara, își pune el dintele pe un șervețel sub pernă și se culcă.
Zâna Măseluță mai deretică prin bucătărie, bănuiesc că i s-a lipit și-un pahar de mână cu ceva zeamă de struguri, Zânul Măseloi era plecat și se face zi afară iar copilul nici nu deschide bine ochii că se apucă de căutat banii pe care Zâna a uitat să-i pună.
– Nu mi-a adus bani? a întrebat copilul puțin dezamăgit.
Eu să intru în pământ și nu altceva.
– Oare de ce nu mi-a adus bani? se mai întreabă el o dată.
Mie să-mi iasă inima din piept, să se dea cu capul de marginea patului, îmi venea să plâng dar nici lacrimile nu mai voiau să fie prietenele mele, gura mi se încleștase, cuvintele refuzau să iasă.
– Probabil că trebuia pus dintele direct sub pernă, fără șervețel! o motivează el pe Zâna cea bună care nu uită niciodată să vină la copiii înțelegători.
Niciodată!
– Eu cred că pur și simplu a fost prea obosită și a adormit înainte să ajungă la tine.
– Nu, mami, Zâna Măseluță vine întotdeauna, ea nu adoarme și nici nu uită. În seara asta sigur vine.
Ai înțeles, Zână Măseluță?
– Păi să vezi ce pățește dacă nu vine! Chiar e urât ce-a făcut!
Și nu știu dacă am speriat-o eu, dar în a doua seară a venit cu banii în dinții ei jumate puși la dentist, i-a luat dintele și i l-a păstrat în cutia cu amintiri și a început să ia niște vitamine pentru momentele în care uită să vină la copii.
E și Zâna Măseluță mamă, din aia care mai uită, mai greșește, dar mai ales care-și dă inima la schimb pentru copilul ei, un fel de mamă normală cum s-ar zice.
