Petrecerea mamelor fără Petrecere de Crăciun

Nu știu cum sunt alte soții de corporatiști și mă refer aici la soțiile acelea care nu sunt corporatiste, dar eu, pe lângă faptul că mi-aș dori ca el să vină din când în când mai devreme acasă –  ceea ce se întâmplă o dată la 6 luni, să fie pe bune în concediu – anul ăsta încă nu știm dacă vom pleca la munte de revelion unde am plătit de acum 3 luni din motiv că ”mai sunt ceva probleme de rezolvat”, mi-aș mai dori să mă invite la Petrecerea lui de Crăciun.

O dată nu am fost și eu invitată la o petrecere cu toate că sunt măritată cu același om corporatist dintotdeauna. Acuma, să nu credeți că nu mă cheamă lumea că am vreo problemă, că beau tot vinul și uit poezia pentru Moș Crăciun. La generală am luat an de an premiul I la concursul ”Cel mai bun recitator”, așa că nu se pune problema. Iar când mă străduiesc, pot fi chiar simpatică.

Realitatea e că nu stă în obiceiurile companiei la care lucrează el să se petreacă de Crăciun cu familiile. Că cică n-ar mai fi conectare cu colegii, ci ar sta fiecare cu soția/ soțul nas în nas toată seara. Eu nu comentez asta, fiecare companie cu modelul ei, precum fiecare familie cu obiceiurile ei.

Dar vreau și eu petrecere de Crăciun

Problema e alta.

Că vreau și eu să merg la o Petrecere de Crăciun. Toată lumea-n jurul meu petrece pe undeva: corporatiștii cu firma lor, aceștia sunt cei mai mulți, apoi, mamele implicatele organizează tot felul de evenimente unde eu nu am ce căuta că ultimul proiect în care m-am implicat a fost să fac doi copii și să stau cu ei acasă, apoi, mai sunt decernările de premii unde maxim aș lua premiul pentru cea mai stresată mamă, deci, la ce să mă mai cheme?

De acest Crăciun am un vis

Îmi doresc să organizez o Petrecere de Crăciun împreună cu mame care împărtășesc același sentiment ca și mine. Aș vrea să mă duc să-mi iau o rochie nouă pentru Petrecerea de Crăciun, să îmi pun în agendă – Petrecerea de Crăciun cu fetele, să fiu importantă și cu agenda plină. Să stau câteva ore între oameni noi, poate nu chiar toți noi, să schimbăm păreri, să ne crească încrederea ca la super eroii din desene animate de la 1 la 100, să experimentăm acceptarea celuilalt și să ne distrăm împreună.

Știu, sună extrem de ciudat. Cine ar vrea să se ducă la o petrecere unde nu cunoaște pe nimeni? Cu femei. Mai rău, cu mame obosite, care își împart programul între alăptări și schimbatul scutecelor. Eu m-aș duce, dacă ar mai veni careva cunoscut cu mine. Iar dacă aș mai avea și ceva responsabilități în organizarea petrecerii, aș putea chiar lipi și afișe prin oraș.

Ei, dar nu vă ambalați, e doar o idee, așa, la nivel abstract.

Dar ar fi fain, n-ar fi?