-
Toate mamele sunt frumoase….
….mi-a spus Andre aseară când ne-am întors din mall. – Și eu? Cum sunt? l-am întrebat cu ochii sclipind. – Tu ești…..așa și-așa. – Cum adică, așa și-așa? m-am încruntat. – Așa și-așa. – Nu sunt eu cea mai frumoasă mamă? – Toate mamele sunt frumoase. – Și eu nu sunt mai frumoasă, că sunt mama ta? – Off, nu-nțelegi? Ești așa și-așa. – Adică eu sunt așa și-așa, iar restul mamelor sunt frumoase. – Nu, și tu ești frumoasă, că toate mamele sunt frumoase. Tu nu-nțelegi. M-am bucurat totuși că am un copil extrem de altruist care vede frumusețea în toate mamele minunate din jurul nostru. Și învăț și…
-
Trauma separării, din mamă-n fiică
Tocmai ce-am scris despre proiecția vieții mele atunci când intru în criză. Dacă ai ratat articolul, îl poți lua de aici. După trei zile în care nu am scris nimic, ușița deschisă spre acceptarea greșelii (din articolul de mai sus) s-a transformat într-un ditamai uraganul venit peste mine, fără preaviz. Nu sunt o mamă perfectă. Aș vrea să fiu, aș vrea să fiu prima mamă perfectă de pe planeta asta! Sau a doua, una sau oricare dintre mamele perfecte. Dar nu sunt. Și trebuie să mi-o asum. Chiar dacă știu, cu cortexul meu prefrontal că nu există mame perfecte, trebuie să înțeleagă o dată și copilul din mine, adult acum,…
-
Ce-și doresc femeile secolului 21?
Mă uit așa în jurul meu, și-mi dau seama ce ușor sunt de mulțumit femeile, în general. Ca bărbat care nu a pus mâna în viața lui pe-o tigaie, e suficient să treci pe la Mega Image și să-i gătești un mușchiuleț nemaipomenit de vită, medium rare, când se-ntoarce seara de pe drumuri. Merge și la grătar, și la tigaie grill, 4 minute pe-o parte, 4 pe cealaltă. După, pui sare și un pic de unt. Miam, miam! Sau, dacă vrei să faci pe romanticul, cumpără-i un buchet de flori sau chiar un ghiveci. Orhideea merge la fix. Nu am întâlnit femeie să nu rămână impresionată la orhidee. Sau, ceva…
S-ar putea să-ți placă și
Cum să scapi de riduri cu blândețe
Sunt nervoasă, dar îmi trece
Am muncit o zi întreagă și nu se vede nimic
-
Întoarcerea din 1230 de mișcări
Că tot povesteam cum sunt eu Zen, cum fac lucruri pentru mine și ce bine e când stai cu copiii, și faci timp special, și tu ești calmă și relaxată și toată-i lumea minunată. Dacă ați ratat materialul, puteți să-l citiți aici. Fiți atenți la asta, acum: Azi m-am trezit Zombie. Nu puteam ține ochii deschiși. Pentru că am deja vreo 4 nopți în care dorm doar 5 ore, m-a ajuns rău oboseala. Dar, rău. Abia am putut să-i scrâșnesc printre dinți soțului: – Du tu, azi, copiii, please. As fi așteptat și eu un – bineînțeles, iubirea vieții mele. Cum să nu, se poate? Pentru tine, orice. Asta cred…
S-ar putea să-ți placă și
Cel mai frumos cadou de Paște
Alter ego-ul meu masculin
Ce-a fost înainte, oul sau găina BIO?
-
De Black Friday, donez o carte!
Clar, Black Friday nu e de mine. M-am dus și eu de dimineață până-n Cora să-mi iau un broccoli și morcov pentru o supă. Să fi fost vreo 9 dimineața. Oamenii deja dădeau iama prin frigidere, unii erau la casă cu plasmele după ei. Intru pe Facebook, toată lumea face publicitate la haine reduse, mașini reduse, electrodomestice reduse. E bine lumea să-și cumpere la reducere, și eu când vreau să cumpăr ceva, mă uit prima dată la ce reduceri sunt. Nu înțeleg însă cum toată lumea, dar toată lumea așteaptă fix aceeași zi din an să-și cumpere droaia de lucruri: televizoare, frigidere, mașini de spălat, telefoane, haine, încălțăminte, hote, aspiratoare,…
-
Logica relației cu mine
Azi l-am lăsat pe Andre la fotbal, iar eu am plecat în piață să cumpăr fructe. Până în hala cu fructe, am intrat și pe la standurile cu haine, încălțăminte și alte chestii pe care poți cheltui oricând bani. Curtez niște cizme de ceva vreme, nu sunt scumpe, dar cum vă povesteam aici, asta intră la categoria dorință. Deci, intru de fiecare dată când sunt în zonă, le caut cu privirea, mă uit la ele, confirm că sunt din piele, că arată foarte bine, nu sunt scumpe și totuși, eu nu am nevoie de cizme. Știu, sună a sadism, dar e modul meu de a mă testa, corecta, autodepăși. Într-o…
-
Un vânzător de iluzii sau spiritul iubirii?
– Vine Mosu, spune Beatriz super fericită. Aduse cado. Nuuuu acum, nuuuu. – Da, vine, dar mai încolo, îi confirm eu. Când o să fie și mai frig afară și va fi zăpadă. La iarnă. – Da’ nu vine la toată lumea, intră în discuție și Andre. Vine doar la cei care fac 5 ani de Moș Crăciun. Adică doar la mine. Am intrat ușor-ușor, nici nu-mi dau seama cum, că parcă mai ieri eram la plajă, în perioada cu ”la tine nu vine Moșu că nu ești cuminte” sau ”la noi nu vine Moșu că noi am ales să nu îi vindem iluzii copilului nostru”. Eu nu discut alegerea…
-
Alter ego-ul meu masculin
– Mami, mami, mă strigă azi dimineață Andre pe când își mânca tacticos laptele cu cereale. Se întâmplă ceva afară. Mă opresc brusc și mă uit pe geam: – Ninge! Ahhh…iar vine perioada aia în care trebuie să mă dau jos de pe tocuri și să-mi umplu mașina cu roți și să plec la Auto Soft Fundeni pentru a-mi schimba anvelopele. Apoi, o să mă întrebe iar băieții ăia dacă vreau aer în roți sau oxigen? hidrogen? cu ce se mai umflă roțile….în fine, nu mai știu, iar eu n-o să știu ce să le răspund, apoi, o să-nceapă cu epopeea valvelor care trebuie schimbate în fiecare anotimp, apoi o…
-
Aș vrea…..lumea la picioare!
Pfffff….aș vrea viața asta să fie mai ușoară, câteodată. Aș vrea că dacă ai ținut 9 luni un copil în pântec, ai suferit de grețuri, arsuri la stomac, nopți nedormite, coșmaruri, analize, controale, dureri în tot corpul, naștere, la sfârșit să ai un copil care nu plânge, care doarme toată noaptea, care mănâncă la ore fixe. Aș vrea să mă fi născut geniu, cu toate regulile și cunoștințele de a crește și educa un copil deștept, isteț, care va face ce-i va place în viață, care va avea succes, va fi fericit, sănătos, va avea o familie minunată, mă va respecta, va face totul cu limite, dar nu prea multe,…
-
Nevoie sau dorință?
Câte rochii aveți de care chiar aveți nevoie și câte v-ați cumpărat pentru că pur și simplu, v-au plăcut. Sau, câte perechi de pantofi? Poșete, pantaloni, costume, cămăși, cravate, bluze, fuste, curele. Câte jucării le cumpărați copiilor voștri și cu câte se joacă cu adevărat din cele cumpărate? Telefoane, mașini, tablete, mobilă, covoare, perdele, oale, cuțite, pahare, căni? Acum vreo 11 ani în urmă, pe la începuturile noastre în România, nici casă nu aveam, nici mașină înmatriculată nu dețineam, am venit într-o seară acasă de la serviciu și i-am spus lui Cris: – Weekendul ăsta aș vrea să mergem la niște cumpărături. – Ce vrei să cumperi? mă întreabă el.…
