Lăsați copiii să învețe ce își doresc ei și nu ce vă doriți voi pentru ei

Când s-a anunțat la școală la copil că opționalul de engleză avansat are numai 15 locuri și că înscrierea se face pe principiul ”primul venit, primul servit” a picat netul în cartier vreo 2 ore, iar serverele școlii s-au blocat mai ceva ca ale ANAF-ului când se depun declarațiile pe venit.

O întreagă isterie despre cursuri, școli și programe de vară unde copilul devine vorbitor de limbă engleză cel puțin nativ.

Că în ziua de azi, toți copiii au părinții prezenți acasă, iubire cu nemiluita, înțelegere și acceptare cât cuprinde, jocuri libere și distracție în natură, bunici disponibili și mâncare sănătoasă. E totul un paradis și numai engleza le lipsește. De la creșă dacă se poate, ca nu cumva să se rateze copilul din scutec.

Exemplul meu e diferit

Și se înțelege, că nu e tocmai în consens cu modelul actual. Și totuși știu engleză fără să mă fi dat ai mei la cursuri opționale.

Într-a cincea, la prima oră de engleză nu am înțeles aproape nimic. În afară că cei care aveau deja primul model de calculator acasă știau câteva cuvinte din oficiu, iar noi, ceilalți mai fraieri și cu părinți mai săraci habar nu aveam. De unde, primii s-au dus la clasa de avansați și aveau privilegiul de a face engleza la laboratorul de engleză, ascultau muzică și texte la casetofon, iar noi, ceilalți mai fraieri făceam orele în clasă și scriam după dictare, fiecare ce pricepea. Așa că într-o zi cu soare, când nu credeam că se poate întâmpla ceva și mai prost la școală, profa de engleză ne-a dat test iar eu în loc să scriu că Tata citește ziarul în dormitor, unde dormitor e bedroom, l-am pus pe tata să citească ziarul în baie, unde baie e bathroom.

În primul rând, tatăl meu nici nu citea ziarul, cu atât mai mult în dormitor, unde pe atunci noi nici pat nu aveam, darămite fotoliu în care să citească el ziarul, așa cum arăta în fotografia din manual. Deci complet ireal. În al doilea rând, de unde era să știu eu cuvintele dacă noi eram din start niște proști, de nivel începător, care nu meritam un drum până la super fița de laborator de engleză unde se găsea TV și casetofon?

Așa că de atunci citire eu n-am mai învățat engleză. Uite-așa, de supărare. Până la facultate când am avut nevoie de ea ca de aer, că altfel nu puteam pleca în proiectele de schimb de tineret, să vizitez Germania, Italia, Serbia, Grecia, Macedonia, Portugalia și alte cele.

Așa că m-am apucat de învățat, de exersat pe unde plecam, ca mai târziu să mă angajez la o firmă americană unde 3 ani de zile am vorbit numai în engleză.

Și s-a putut, fără să mă trimită mama la opționale, să alerge prin oraș după serviciu să ajung la meditații sau să mă înscrie la școli de vară în timpul vacanței ca să învăț engleză avansat.

Creierul copilului funcționează ca un burete și acaparează tot

Cu atât mai mult, ar trebui să îi luați în brațe, să le vorbiți corect românește, să-i învățați regulile de bună purtare în societate și să lăsați engleza pentru anii când învățarea se va face conceptual și mai puțin experiențial.

Lăsați copiii în vacanța de vară să se bucure de vacanță, nu-i trimiteți din nou la școală doar dacă asta înseamnă să se joace și să meargă cu plăcere. Or fi și copii din ăștia care nu pot dormi noaptea de drag că a doua zi se duc la școala de vară să învețe engleză. Eu nu cunosc nici unul, dar o fi unul la un milion.

În schimb, cunosc o grămadă de copii care urăsc engleza, încă n-au înțeles de ce le este necesar dar trebuie să se ducă, că așa îi pune mama sau tata.

Portugheza am învățat-o la 23 de ani

Iar de atunci o vorbesc încontinuu. Asta e cheia reușitei pentru o limbă străină, nu neapărat opționalele sau stresul cursurilor de vară.

Copiii mei, însă, n-o vorbesc atât de bine. Până acum câțiva ani nici nu le era clar de ce trebuie să o știe. Prindeau și ei din zbor niște cuvinte, dar abia acum când văd că nu înțeleg ce zice bunica sau bunicul sunt dispuși să o învețe rapid și eficient. Și tot acum, la cei aproape 8 ani ai lui Andre îmi dau seama că îi este mult mai ușor să o înțeleagă și să o învețe în momentul în care fac analogii cu el, îi explic cuvintele sau terminațiile verbelor. Conceptual.

E suficient să-i spun o dată că toate substantivele la genul masculin se termină în -o și cele la feminin în – a, îi mai repet o dată și a cam înțeles.

Pe când unui copil care încă nu știe literele trebuie să-i repeți vreo lună la rând aceleași cuvinte ca să le rețină mecanic.

Știu părinți care sunt fascinați de copiii lor de 2 ani care știu culorile în engleză, să numere sau să cânte. Și eu am fost unul dintre aceștia.

Îmi amintesc că l-am întrebat pe Andre pe la 2 ani cum se spune la mov în engleză. Și mi-a spus direct:

– Purple!

Am crezut că mor de fericire. După 6 luni nu mai știa nimic.

Bucurați-vă acum de timpul vostru împreună, de vacanțele de vară petrecute încă cu voi acasă și în care descoperă jocurile libere, învățați-i să-și pună singuri de mâncare, să-și umple un pahar cu apă, să-și pună hainele la loc și să vă ajute la treburile prin casă. Exersați principiile de viață, virtuțile și limba română sau trimite-i în tabără și lăsați engleză când va avea cu adevărat nevoie de ea.

Un copil dezvoltat sănătos emoțional va avea capacitate ridicată să învețe orice va vrea el, când va vrea el și când va fi cu adevărat nevoie.

Sursa foto