Alți bani, aceeași distracție -Palm and Elysium (Therme, part 2)

Așa cum vă spuneam în articolul anterior, am ajuns cu Cris, sâmbătă la Therme, varianta fără copii, Elysium.

Ideea era să mergem la Palm, dar cum se anunțase că zona era aproape full, am zis sa nu riscăm și să mergem la ultima, implicit mai liberă. Am plătit vreo 150 lei, cam mult pentru ce ni se oferea.

Atâtea pagini s-au scris despre acest loc mirific, toți bloggerii care mai de care, mai cunoscuți, mai renumiți, jurnaliști, mame și oameni simpli, pentru o pâine muncită sau nu, dar nici unul (sau poate nu am dat eu peste el) nu a spus că zona Elysium, de altfel cea mai scumpă, împarte aceeași piscină cu zona Palm. Adică, nu are nici o piscină ci doar vreo 6 saune, 2 săli de masaj contra cost și un pool bar, a cărei consumație o plătești. Adică rămâi cu saunele. Iar dacă vrei piscină, jacuzzi, băi termale, cobori la Palm. Concret – toți oamenii de la Palm și Elysium se scaldă in aceeași apă plus copii sub 3 ani – cum ar fi fii-mea, care urlă la orice strop de apă, bulbuc și rază de lumină.

Când am ajuns noi, pe la 14.00, nu mai erau șezlonguri libere in nici o zonă. Mie mi se pare acum amuzant, cum suntem noi informați civilizat la casierie că nu au șezlonguri libere – păi cum să mai fie la cele 100 din fiecare zonă? Să zicem mersi că mai avem loc de pus un picior in piscină și că după 20 km până în Balotești nu te pun să faci stânga-n-mprejur.

Senzația la intrarea in Palm – baie comunală. Toate categoriile de oameni: tineri, bătrâni, slabi, grași, obezi, pițiponci, pițipoance, familii cu copii mici, toți in chiloți și costume de baie, intră in piscină, ies din piscină, intră in piscina, ies din piscină. Și tot așa. Se vorbește încet, dar pe fundal e mereu un vuiet de apă. Muzica aproape că nu se aude. Ecou. In apă se merge cu o mână ridicată sus, cea cu telefonul, ușor, pentru a nu face valuri și strica electronicul. Domnii mai în vârstă se relaxează, probabil se cred la băi, tinerii vorbesc constant la telefon și își fac poze. Se poartă tatuajele. Practic, cu cât tatuajul de pe brațul drept, stâng sau spate e mai mare, cu atât posesorul este mai „bărbat” = hombre, iar cu cât tatuajul este mai mic pe gleznă, încheietură sau spate, cu atât posesoarea este mai deosebită = Ea, această Afrodită cu flori eterne pe trup sau fluturi, după caz. Machiajul este nelipsit, iar paharul cu rosé, a must.

Pentru jacuzzi se stă la rând, iar discuția interminabilă se referă strict la – este sau nu este apa din piscina exterioară mai caldă decât cea din interior?

La Elysium se doarme pe șezlong, pool barul este full, lumea se privește de sus. Saunele sunt interesante: cu sare roz, cinema, păduri tropicale, etc. Sunt făcute bine, iar oamenii civilizați. Doar că e un du-te vino constant. Însă merită o vizită.

Peste tot găsești angajați, ceea ce îți dă o senzație de siguranță.

Continui să cred că spațiul e mic, in principal piscina, care chiar și împărțită în două: o parte interior, o parte exterior, tot nu cuprinde marea de oameni din două zone atât de mari: Palm și Elysium.

După 2 ore, zice Cris:

– Mai stăm? Aici e ca la Cora- o mulțime de oameni, mergând haotic, printre rafturi, doar că pe uscat.

Am plecat – ne-am plictisit, asta e realitatea. Nu ai unde înota, nu ai unde sta, nu ai ce face.

Prea multe poze, prea multe flash-uri, prea mulți oameni care au nevoie constant de confirmare: că arată bine, că sunt frumoase, că lumea le iubește, că le este bine împreună…..

Când am ieșit la ora 16.00, coada se întindea până la ușa principală: adică vreo 2 ore de așteptat. Unde mai intrau toți oamenii ăia? Să facă ce? Aaa, mă scuzați, pozeeeeeeee!

Lumea vine la Therme să facă poze. Să își facă poze.