-
Despre diversificare, experiența mea – copilul care nu mănâncă nimic
Pentru cine a deschis radioul mai târziu, după copilul care mănâncă orice – despre care am scris aici, la 2 ani și 4 luni distanță s-a născut și varianta de copil, Beatriz, care nu mănâncă nimic. Având în vedere istoricul – copilul care și astăzi mănâncă două porții ca să aibă putere pentru a da goluri la fotbal, – pentru diversificarea celui de-al doilea copil, Beatriz, nu m-am pregătit cu nimic. Decât cu niște legume, urmând rețetade mai sus a fratelui ei. Ei bine, șoc și groază, copilul meu nu a mâncat nimic. Ba mai mult, mi-a tuflit toată mâncarea în față, ca un ventilator în priză. Am încercat și…
-
Halvița copilăriei mele
Săptămâna trecută au venit părinții mei la noi. Au fost copiii în vacanță, deci am avut nevoie de ajutor. Oricât de mult mi-aș fi dorit să-i pot lăsa la Bacău, tot nu am putut. Sufletul meu de mamă nu mă lasă să-i las singuri. Evident, creierul creează motive: Andre pierde lecțiile de fotbal, Beatriz e sub tratament pentru dermatită, afară plouă, cerul e tulbure, drumul e lung, marea albastră. Pe cât e de utilă venirea lor – în primul rând mă prinde și pe mine ora 9 dimineața în pat, pe atât e de stresantă căci dintr-o maniacă cu organizarea la minut și secundă, devin un haos – intru în…
-
Mamele în trafic, aceste virgine ale junglei amazoniene
Nu știu de unde îmi vine instinctul ăsta matern atât de dezvoltat căci acum vreo câțiva ani nici nu prea mă vedeam mamă. Acuma însă, dacă vrei să mă vezi dezlănțuită de-a binelea, ia-te de copiii mei. Blochează-mă în parcare când trebuie să-mi iau copiii de la grădiniță. Bagă-te în fața mea în trafic când eu am întârziat 10 minute la grădiniță. Nu mă lăsa să parchez în fața clinicii când copilul meu este bolnav. La critici directe fac față mai bine, o pun pe seama slăbiciunilor altora, pentru că eu știu cel mai bine cum să-mi cresc copilul, nu? Orice mamă știe asta. Acuma, când din nesimțirea altora suferă…
-
Draga mea, soră!
Buna mea soră, Draga mea soră, Ești omul meu. Dintotdeauna. Nu-mi amintesc când ai venit la maternitate să-ți vezi frățiorul, dar știu sigur că ai găsit în schimb o surioară cu 5 ani mai mică decât tine căreia i-ai spus: – O să te cheme Dina, ca pe păpușa mea! Jucăria ta preferată prindea viață. De atunci, cumva, am știut că vei fi omul meu de bază, speranța vie că totul va fi bine, orice ar fi, orice s-ar întâmpla cu noi două. Că vei fi mereu aproape, lângă mine, oricând, spunându-mi un cuvânt cald, o încurajare. Prima mea vacanță adevărată la mare a fost cu tine și cu prietenii…
-
Când vorbim iubire
Dincolo de faptul că am copilărit într-o familie în care m-am simțit întotdeauna frumoasă, am auzit mereu în jurul meu ideea că a te naște fată – femeie e drumul sigur către Iad, către o viață grea, plină de compromisuri și neajunsuri. Probabil de aici, disperarea din prezent a femeilor care vor să miște munții din loc, să dea cu bărbatul de pământ, să demonstreze constant cuiva, de cele mai multe ori nedefinit, că lumea se învârte în jurul lor, iar bărbatul e bun doar de încălzit patul seara. Mi-a spus cândva, cineva: – Pe mine m-a învățat mama să nu fiu niciodată la mâna bărbatului. Să am serviciul meu…
-
Unde se duc mamele când se duc?
Azi am ieșit din casă. Direct spre coafor. Dincolo că nu am mai fost de ceva vreme atât, dar atât de oripilată de mine, până și copiii păreau că nu-și mai recunosc mama. Cu soțul am avut acum ceva vreme o discuție serioasă despre “comunicarea asertivă”: – Înțelegi că paharul meu de încredere TREBUIE să fie MEREU, MEREU, MEREU umplut cu complimente venite din partea TA? Ai grijă ce-ți dorești, s-ar putea să ți se întâmple Știam că tocmai mi-am săpat groapa cu acest TREBUIE care oricum e, numai asertiv nu. Oricând aveam nevoie de o confirmare din partea lui că arăt horror și că am nevoie de un drum…
-
Cum ajutăm copilul să-și recâștige încrederea în el
Ajung acasă cu copiii. Încă o zi în care nu am mâncat nimic. Încă mai simt cafeaua de dimineață pe stomacul gol. Soțul îmi iese în cale zâmbitor. Mă bucură enorm buna lui dispoziție. Știu că oricât de greu îmi va fi să ajung la sfârșitul zilei, nu voi fi singură. Ia copiii în brațe, mă ajută la cărat cumpărăturile în casă. Andre vrea să jucăm fotbal. E vineri seara pentru toată lumea. Și, aparent, nu înțeleg nevoia asta a lui de a juca fotbal în fiecare zi. ÎN FIECARE ZI, îmbrăcat în costumul lui Ronaldo. Se începe un super meci cu soțul. La orice gol marcat în poarta lui,…
