Draga mea, soră!

Buna mea soră,

Draga mea soră,

Ești omul meu. Dintotdeauna.

Nu-mi amintesc când ai venit la maternitate să-ți vezi frățiorul, dar știu sigur că ai găsit în schimb o surioară cu 5 ani mai mică decât tine căreia i-ai spus:

– O să te cheme Dina, ca pe păpușa mea!

Jucăria ta preferată prindea viață.

De atunci, cumva, am știut că vei fi omul meu de bază, speranța vie că totul va fi bine, orice ar fi, orice s-ar întâmpla cu noi două. Că vei fi mereu aproape, lângă mine, oricând, spunându-mi un cuvânt cald, o încurajare.

Prima mea vacanță adevărată la mare a fost cu tine și cu prietenii tăi, la Costinești. Cred că eram printr-a șasea, dar am fost cu tine în discotecă, am stat pe plajă la foc de tabără până am prins răsăritul, am vizitat epava înot, iar la final, mi-ai cumpărat cei mai faini bocanci cu care am făcut furori la mine la școală.

Am simțit că trăiesc cu adevărat, că și eu contez în lumea asta mare și plină cu probleme! Omul de bază și de încredere!

Știu că nu erai tocmai bucuroasă că trebuia să mă iei cu tine oriunde mergeai, dar, fără să știi, mi-ai creat cele mai frumoase amintiri din copilărie.

Mi-ai fost model de hotărâre și determinare, atunci când urma să dau la facultate. M-ai ajutat să mă îndrăgostesc iremediabil de București, chemându-mă la tine, din Bacău, oferindu-mi atât de mult râvnita libertate.

Erai studentă în anul II când mi-ai cumpărat biletul la memorabilul concert cu Metallica din București în 1999. Rămâne experiența vieții mele!

În cele mai grele momente din viață, când simțeam că umerii mei de copil se vor prăbuși sub greutatea tristeții, ție îți scriam în lacrimi, plecată fiind deja, în București.

Reușeai cumva, să mă liniștești. Să sper că va fi bine. Și să știi c-a fost ! Mă raportam mereu la tine, erai modelul meu, destinația mea finală – să ajung ca tine, în București. Și știam că nu ai să mă lași, știam că vei fi acolo, mereu să mă ajuți!

Apoi, când am devenit studentă, mi-ai spus:

– Noi nu vom sta împreună niciodată. Tu trebuie să-ți faci grupul tău de prieteni, să-ți formezi un mediu social. Eu te voi ajuta, dar trebuie să te descurci. Trebuie să înveți să fii pe cont propriu.

Atunci am înțeles că sunt liberă, liberă să aleg, să greșesc, să mă formez ca om, ca tânăr, să învăț, să fiu EU, iar tu vei fi acolo, să mă încurajezi și să mă accepți așa cum sunt.

Draga mea soră,

Buna mea soră,

Știi, când am intrat acum câțiva ani la tine în facultate, toată lumea știa în ce clasă îți vei susține teza de doctorat: de la portar, la profesori, la ultimul student.

Pentru prima dată în toată viața mea, m-am simțit extrem de mândră că te cunosc și că ești sora mea. Am înțeles atunci că ești minunată nu doar pentru mine, ci pentru toți cei care te cunosc și-ți sunt alături. Că ai puterea de a împărtăși bunătate, profesionalism, învățăminte, empatie, hotărâre, dăruire, la orice nivel. Că ești un om bun cu totul și că reușești să transmiți asta.

Îmi pare rău că au fost mulți ani în care eu nu am fost prezentă. 5 ani sunt mulți ani, e o generație întreagă.

Dar acum, tu știi, îți sunt alături.

Orice ai spune, orice ai face, orice simți, orice nu poți, eu sunt aici, să te ascult!

Oricând sunt lângă tine, să te ajut.

Ești omul meu de bază!

Și te iubesc nemărginit!

(Sursa foto: aici)