Ce-a fost înainte, oul sau găina BIO?

Nu am fost niciodată în relație de prietenie cu mâncarea. Decât să mănânc, mai bine mă pui să prășesc.  Când eram la liceu, orice minut pierdut cu mâncatul era calculat în pagini de citit dintr-o carte.

Atunci a fost pentru prima dată când m-am întrebat: cum ar fi să se găsească mâncare la plic sau sub formă de pastile. Să înghit una și să-mi treacă foamea.

Când i-am povestit unei prietene gândul nebun, mi-a replicat:

– Și cum rămâne cu plăcerea gustului?

– Ce-i aia?

Chiar nu înțelegeam sensul.

Azi, nu sunt foarte departe de momentele acelea. N-aș mânca pastile în loc de o friptură bună de vită la Osho cum nici caracatița la grătar cu cartofi la cuptor din Portugalia nu aș schimba-o pe 30 de pagini citite dintr-o carte.

În rest, sunt atât de atentă la ce mănânc încât pot petrece ore în șir citind toate etichetele de pe cutiile cu cereale și la final, să nu cumpăr niciuna, cum pot să rămân flămândă o zi întreagă dacă nu găsesc salata sau supa care-mi place.

Nu pot mânca orice, e o limitare pe care o am în creier. Glutamatul, zahărul îmi provoacă reacții alergice instant doar citindu-le numele pe etichetă.

Din păcate, am o imaginație cu puteri supranaturale.

Așa m-am lăsat de băut cafeaua cu zahăr și lapte, m-am lăsat de lactate, de tot ce e prăjit și supranumit în zilele noastre ”nesănătos”.

Nu vă imaginați acuma că nu mănânc covrigi – oare e cineva care nu mănâncă covrigi? De la Lidl?,  pizza (cu blat integral) și bomboane cu ciocolată la 12 noaptea.

Pe de altă parte, zilele acestea sunt departe de a trăi în stilul meu de viață. Nu am Lidl în zonă, nu am DM la primul mall din drum, nu am Mega Image și piața Delfinului. Nu am tigaia mea grill unde-mi pregătesc vita în 4 minute, nu am oalele mele din ceramică.

Azi am căutat niște cereale cu mai puțin de 5 gr de zahăr pe porție, de am obosit. Laptele de soia este tot cu zahăr, galantarele duduie de iaurturi de zeci de tipuri și culori, de croissante umplute de E-uri, coloranți, siropuri, margarine și zahăr invertit, de biscuiți, patiserie și cărnuri feliate cu glutamat.

Am avut un moment de panică. Parcă cineva mă zgâlțâia atât de rău, că aproape îmi pierdusem echilibrul.

Cui nu-i place să găsească oriunde ar pleca, toate micile noastre plăceri: patul nostru de-acasă, perna noastră moale cu puf de gâscă și micul dejun cu kiwi bio și cafea neagră 100% arabica. Ce bine ar fi, doar că viața nu e despre ceea ce ne place nouă și atât.

Viața e despre capacitatea de a te adapta la schimbare, despre echilibru și soluții.

Și mai mult decât atât, e despre ceea ce ai educat și rezultatul aferent.

Să vă explic: am cumpărat iaurt cu fructe. Noi avem peste un an de când nu mai mâncam așa ceva. Acum am cumpărat, cum ar zice românul, just in case. Apoi, am luat niște cereale pline de zahăr (cum să pui într-o cutie de 200 de gr zahăr, miere și sirop de glucoză?), dar, în lipsă de altceva, a fost tot ce am găsit comestibil. Am luat lapte de soia clasic care are adăugat fructoză. Idem povestea de mai sus – soluția cea mai bună din situația dată. Am luat multe fructe – știți că v-am zis, la fructe eu îmi pierd capul cu totul, mai ales în țara unde toate fructele au gust BUN – și unt cu sare, o brânză specific portugheză și șuncă de Praga.

Ce-au mâncat copiii mei? Fix ce mănâncă la ei acasă – iaurtului i-au dat pas cu toate că era foarte bun, pe cât de rău era, cerealelor la fel, nu sunt obișnuiți cu gustul, brânzei la fel. În schimb, au mâncat pâine cu unt și șuncă, plus lapte și fructe. Atât!

Iar eu, cafeaua neagră, rece și pe fugă. Ca să nu mă dezmint de la model.

Unde-i stresul?

La ușă, în drum spre plajă.

Mâncarea e ca și educația. O dată ce o primești și ți-o însușești, nu mai poți trece pe cartofi prăjiți și Mc Donalds.

De aici și dietele care unele funcționează, altele nu. De fapt, cele care funcționează sunt cele care reușesc să impună un stil de viață pe termen lung și nu înfometare pe termen scurt.

În orice, este vorba despre echilibru. Acolo unde pui bio, va fi nevoie de bio.

Iar acolo unde sădești echilibru, vor exista mereu soluții de adaptare la medii diferite de viață.

Despre cum am trecut pe lapte de soia și de ce, am scris aici.

Sursa foto: aici

 

Share This Story!

3 Comments

  1. Luiza Micu 13/02/2013 at 21:56 - Reply

    Da, da, da! :)

  2. Andreea-Carmen Radu 02/08/2017 at 09:35 - Reply

    Super! Mai mult n-am ce să zic :)

    • Dina Bento 02/08/2017 at 11:12 - Reply

      Multumesc mult. Te-am avut in minte cand am scris

Leave A Comment