-
Nu sunt omul rezoluțiilor, dar las una pentru eternitate
Nu sunt omul rezoluțiilor. Până pe la 14 ani mi-am dorit o bicicletă care n-a venit nici până în ziua de azi. Dovadă că dacă obiectivul nu e realist sau încadrat în timp, mai bine te culci la 10 în noaptea de revelion. Între 14 și vreo 20 de ani, mi-am dorit ”un băiat care să mă iubească fix așa cum sunt eu.” Am citat pentru că fix așa și spuneam. Puteți râde, dar numai cine cunoaște un capricorn în viață știe cât de greu pot fi înțeleși, mulțumiți și acceptați. Credeți că e simplu să-ți găsești perechea? Între noi fie vorba, am o bănuială că cei născuți în zodia…
-
Cheesecake cu Inka, ciocolată și miere
Nu știu cine a inventat cheesecake-ul dar măreață idee a avut. Să combini tu câteva ingrediente gustoase, puțin zahăr sau deloc, fructe și ce vă mai place vouă, să-l pui la frigider și să bucuri o familie întreagă, vă spun, mare lucru e! În plus, petreci maxim 2 ore în bucătărie, folosești puține vase, iar costurile sunt reduse. Gustul, însă, divin! Ingrediente pentru blat: 400 gr de biscuiți petit beurre (cei digestivi se întăresc prea tare) 150 gr de unt topit Biscuiții se sfărâmă cu mâna sau cu blenderul, iar peste ei se toarnă untul topit. Când untul a intrat în biscuiți și compoziția a ajuns la densitatea nisipului ud…
S-ar putea să-ți placă și
Parizer de pui făcut în casă
Biscuiți cu unt care se topesc în gură
Supă de pui cu găluște (la Tefal One Pot)
-
De-ar mai sta mama la noi….să ne plămădească bucurie în suflet
Ho, ho, ho….a venit și la noi Crăciunul și cum a venit a și trecut. Încă mai găsesc niște sarmale pierdute prin frigider, cu toate că am avut vreo 30 de toate, o jumătate de salată boeuf, cu toate că am făcut din mai puțin de jumătate de kg de carne, încă mai am niște tobă și cârnați, pe care nici nu prea le-am gustat. De cozonac nici nu mai spun. Înapoi în copilărie A fost mama și tata la noi. Nu e nimic mai frumos de Crăciun să îi am pe părinți alături de noi. Copiii se bucură foarte mult de prezența lor, eu mă duc la cinema cu…
-
Crăciunul e despre lumină, speranță și familie. E despre Nașterea lui Iisus și bunătatea lui Crăciun
Mă uit la bradul care clipocește în dreapta mea și simt o bucurie și-o încântare de parcă aș avea din nou 7 ani. Mi s-a oprit memoria la 7 ani. E posibil să fi avut 6 sau 8, dar creierul are memorie selectivă. Alege ce-i place lui mai mult, momentele importante, pietre de hotar care-și pun amprenta pentru totdeauna și în funcție de care ne vom creiona viitorul. Îmi amintesc când țineam post, pentru că atunci când nu ai lapte, unt sau carne postul e foarte ușor de ținut. Când abia așteptam să vină 22 decembrie să ne cumpere tata brad, cel mai mare și cel mai frumos din piață…
-
Mamele ar trebui să fie nemuritoare
Au trecut vremurile când mă duceam la vreo petrecere sau eveniment cu sufletul la gură și plină de întrebări: – Oare vor adormi fără mine? – Oare or să plângă? – Oare se vor descurca? Realitatea e că n-am plecat niciodată de-acasă dacă am avut cel puțin o fărâmă de îndoială că lucrurile nu vor decurge tocmai bine. Pentru că eu dacă mă duc undeva, mă duc să mă simt bine, nu să stau cu grijă și telefonul în mână. Ieșirile în oraș sunt pentru relaxare Dar cum vremea trece, copiii se măresc, iar producția de vin crește, de câte ori se ivește ocazia de-o ieșire în oraș nu prea…
S-ar putea să-ți placă și
Idei de jocuri, alternative la tabletă și telefon
Aprecierea naște eroi
Ziua 3. Nervii rezistă
-
Oare ce mă mai ține lângă el?
V-ați întrebat vreodată, uitându-vă la domnul cu păr pe picioare de lângă voi: – Eu dacă mor mâine, tu ce faci, măi, fără mine? În timp ce el se uită la frigider încercând să găsească pachetul de unt din fața lui, continui: – Mori de foame, așa-i? L-am întrebat de multe ori pe-al meu, în timp ce-i coseam nasturele de la haină, pe când îi trimiteam rețeta de orez alb prin whatsApp sau când mi-a luat 15 minute să-i explic: – S-a stricat ușa de la dulapul din garaj. Uită-te te rog, la ea, că am nevoie s-o deschid. – Care ușă? – Sunt 3 uși în garaj. Una dintre…
-
Aerul din dormitor, motiv de fericire în familie
Așa mi-e drag de mine când îmbătrânesc și devin și eu mai istețică aflând că nu trebuie să reinventezi roata ca să ai o viață relaxată și sănătoasă. Mi-ar fi fost și mai drag de mine dacă aș fi aflat unele lucruri mai devreme, înainte să fii vizitat zeci de medici, să aplic zeci de tratamente ca să aflu că lucrurile sunt mai simple decât par. Așezați-vă comod pe spate și ascultați aici ultima pățanie Într-o zi, se face că vine la mine cineva extrem de familiarizat cu ceea ce fac eu. Na, riscul meseriei. – Dragă Dina, îmi zice ea, ne-ar plăcea tare mult să testezi acest umidificator. Ne…
-
Le cumpărăm copiilor tot ce-și doresc de sărbători?
Ultima provocare în materie de părințeală. Acum vreo 2 ani, mă uitam mirată la mamele de pe Facebook care căutau disperate o anumită păpușă, o anumită mașină, un anumit lego pentru cadoul de Moș Crăciun, altfel se termina lumea dacă nu găseau exact, dar exact ceea ce visa copilul. Eu zâmbeam așa în colțul gurii și-mi spuneam: – Cine eu? Vreodată am să fiu mama disperată care caută tot ceea ce visează copilul să primească de Moș Crăciun? Eu? Niciodată. Copilul trebuie să înțeleagă că nu poate primi tot ceea ce visează sau vede la televizor, trebuie să folosim aceste dorințe pentru a educa copilul în spiritul economisirii și nicidecum…
-
Brioșe rapide cu miere, banană și Inka
De fiecare dată când dau peste o rețetă pe care o pot face împreună cu copiii, unde zahărul este înlocuit cu mierea și e gata în 20 de minute e ca o vacanță în mijlocul anului. Ca un moment de relaxare după o săptămână obositoare. Am încercat multe rețete și rareori găsesc ceva care să ne placă la toți 4: copiilor nu le plac checurile sau dulciurile prea dulci sau neobișnuite, precum cele raw, nu le plac prăjiturile cu cremă sau frișcă. soțului meu îi plac deserturile internaționale: cheese cake, brioșe sau limbi de pisică. mie-mi plac toate deserturile pe care le pot face acasă împreună cu copiii, unde durează…
-
Petrecerea mamelor fără Petrecere de Crăciun de acum și pururea
În decembrie 2016 se finaliza una dintre cele mai grele perioade din viața mea, ca părinte și om. Copiii aveau 4, respectiv 2 ani și simțeam, după mult timp, că există speranță după ce ne mutasem cu casa în afara Bucureștiului, plimbasem copiii de la o creșă la alta, vreo 3 la număr și tot atâtea perioade de acomodare, eu încercam să mă mențin ba în rol de angajat, ba de antreprenor, ba de blogger, când visul meu era să dorm 4 ore legate. Când abia îmi revenise suflul, terminasem sesiunile de terapie, începusem să prind curaj și să văd luminița, sosea Crăciunul. Facebook-ul dădea pe dinafară de poze cu…
