Surpriza de Paște nu e un moment, e o emoție și un plan strategic
Noi nu avem obiceiul de a cumpăra cadouri de Paște copiilor, dar le iau ceva dulce mai deosebit, în special pentru că ei nu prea mănâncă cozonac sau pască.
Anul acesta le-am luat ceva de la Lidl, niște figurine de plastic cu niște bomboane colorate înăuntru. Evident, figurina făcea toată treaba pentru că o poți folosi ca pușculiță sau un loc sigur de ținut secrete.
Dar Beti și-a dat seama de ceva, iar de atunci mă tot roagă să-i dau surpriza de Paște. Eu m-am ținut tare că e surpriză de Paște, adică o va primi de Paște. Dar nu vă ascund că mi-a făcut capul calendar. Nici eu nu știu cum am rezistat.
Astăzi, însă, s-a apucat să-mi facă și mie o surpriză. Iar vreo 10 minute a vorbit ”cu ea însăși” dar ca să o audă toată lumea:
– Cea mai minunată surpriză e pentru mami. E secret, mami, o să ți-o arăt imediat, mai am ceva de făcut la ea. Și a desenat, a tot desenat, ce frumoasă e surpriza mea, n-ai mai văzut așa ceva, ce-o să se bucure mami când o să o vadă, vorbea ea cu sine însăși.
Apoi, a terminat-o și-a venit la mine cu foaia împachetată.
– Mami, te iubesc foarte mult! Asta e surpriza mea pentru tine, dar nu ți-o pot da pentru că și tu ai o surpriză pentru mine și nu mi-o dai.
Nu vă ascund că eram super curioasă să văd ce-a desenat pentru mine așa minunat.
– Dar, uite, pentru că eu te iubesc pe tine foarte mult, moment când m-a luat în brațe și m-a pupat, eu ți-o dau ție de Paște, chiar dacă nu e Paștele încă. Te iubesc, mami! și mi-a întins foaia desenată cu inimioare și iepurași.
Da, i-am dat surpriza de Paște fără să fie Paștele încă. Și tot, da, oricât de mult știu că mă iubește, la fel de mult știu că m-a șantajat.
Da tot mi-a plăcut.
***variațiuni pe aceeași temă găsiți în Destin de mama, cartea care vă răcorește ca o înghețată în miezul verii.
