Casa cea mai luminoasă e cea aspirată de copii. Iar camerele cele mai ordonate sunt cele în care au făcut ei curat

Vă povesteam mai demult că m-am apucat să fac educație financiară cu copiii. Și nu că mi-ar fi șoptit un porumbel că așa i-aș responsabiliza mai mult și i-aș pregăti pentru viitor, cu toate că n-ar fi stricat dar porumbelul, precum știți, nu șoptește la urechile nimănui, ci a fost ultima soluție înainte să-mi pierd mințile într-un moment de maximă intensitate.

Pe scurt, era haos iar eu cu haosul nu știu să colaborez.

Atunci, am scos o foaie mare de hârtie și-am început să împart responsabilitățile în funcție de vârstă, în primul rând, iar apoi după nevoile mele. Păi cine-i șefu-n casă?

Pe acestea le-am împărțit în două:

1. Cele neremunerate, de obicei 5: făcut patul, făcut duș singur, să se schimbe de haine, de făcut rucsacul, etc. De obicei, lucrurile legate de persoana lui.

2. Cele remunerate, tot 5, la care au acces numai dacă sunt făcute cele de mai sus, minim 3 din 5: pus masa, făcut patul, în general lucruri mai complexe.

Apoi, banii se împart în 3 plicuri:

1. 50% din câștig se duc în plicul de economii.

2. 40% din câștig se duc în plicul de mici economii

3. 10% din câștig se duc în plicul de donații/ fapte bune.

Iar la final, fiecare își stabilește un obiectiv pentru care strânge bani. Andre și-a propus să-și cumpere un xbox, iar Beti o păpușă LOL gigant.

Asta se întâmpla acum vreun an și ceva, copiii erau mai mici și abia se îmbrăcau singuri cu toate că ar fi putut să facă mult mai multe.

Vă spun sincer, dacă am vreo teamă în educația copiilor e aceea în care nu-i pregătesc suficient pentru situațiile de criză. Acum suntem în plină pandemie, dar nu se pune că sunt încă sub tutela noastră, dar când or să fie adulți și cine știe ce o să mai lovească lumea din senin, oare o să știe ei să facă față? O să aibă resurse de supraviețuire proprii, or să știe să-și gestioneze stresul și anxietatea ca să poată depăși criza?

N-avem bani

Păi să le luăm pe rând. În primul rând partea cu resursele proprii. E drept că singura modalitate a generației noastre de a învăța despre bani a fost în cele mai dese situații eterna replică: n-avem bani. Iar cu asta, îți luai adio de la bicicletă, de la tortul aniversar, de la jucăriile nou apărute în vitrina librăriei din colț. Moneda de schimb a fost ca atunci când am devenit noi părinți să le oferim copiilor noștri absolut tot ce n-am avut noi. Să ne răzbunăm pe trecut, să-i râdem în față și să mai băgăm o fisă la magazinul de jucării. Încă o păpușă, încă un joc de cărți și încă o trotinetă, măcar tu să ai, dacă eu, nu!

Și-atunci, ce lecție transmitem noi, copiilor noștri? Că tot ce vor ei e posibil, că banii se fac ușor, că fericirea nu are nici un preț sau mai rău, că fericirea stă într-o păpușă? Suntem în plină pandemie. Oamenii au rămas fără serviciu, alții sunt în șomaj, probabil vom începe să vedem primele rezultate a modului în care ne-am educat copiii în direcția financiară. Dacă ni i-am educat.

Noi acasă, între timp, am trecut la nivelul următor. Copiii au mai crescut, acum își fac paturile din obișnuință, își fac duș la fel, singuri, pun și curăță masa. La capitolul acesta nu mai e nevoie de nici o recompensă. Doar că, s-au înmulțit lucrurile pe care ei le-ar putea face dar nu le fac pentru că există această putere supra omenească pe numele de scenă – MAMA – o cunoașteți?, care reușește cu cele 100 de mâini ale ei să strângă, să pună la loc, să calce, să spele, să șteargă praful, să facă de mâncare, să se joace cu ei și astfel, nimeni nu mai e nevoie să facă nimic.

S-o creadă ei!

De când stau cu ei zi lumină acasă și pot observa până la cel mai mic detaliu ce ar putea face și nu fac, mi s-au aprins iar beculețele ca la pomul de Crăciun. Așa că am refăcut lista cu îndeletniciri: șters praful, dat cu aspiratorul – la ei în cameră gratis, în restul casei este remunerat. Așezat jucăriile la loc, pătura de pe canapea după ce s-au hârjonit, strâns castroanele de la fructe sau popcorn după ce au mâncat la film, astea gratis ca să primească și data viitoare. Remunerată este curățenia generală, dar făcută cu simț de răspundere, adică să nu mai fie nevoie de retușurile mele, sesiunile mele de masaj – așa de bine fac dar n-am putut negocia decât pe bani, dar am ofertă la 3 plătite, unul gratis, iar ceea ce este foarte bine plătit sunt acțiunile pe care le fac din proprie inițiativă. Dacă scot mașina de spălat când s-a terminat, au bonus, dacă se apucă să șteargă praful fără să le spun, au bonus. Încurajez pro-activitatea!

Până acum mă bucuram să văd paturile făcute, acum zâmbesc în colțul gurii când vin să mă întrebe:

– Mami, ai nevoie de ceva? Hai, că vreau să fac bani!

Îmi place în izolarea asta. În primul rând că observ unde mai am de lucru, iar apoi mă obligă și la soluții ca să rămân cu creierii în funcțiune. În plus, ultima dată au făcut curat împreună cu tati, în timp ce eu mă relaxam. Ce împlinire, ce bucurie!

Ce facem cu plicurile?

Însă beneficiul cel mai mare în toată activitatea asta este că Andre a decis să-și cumpere din banii economisiți de-a lungul timpului, o bicicletă.

O săptămână am tot negociat cu el. Că suntem în izolare și n-are unde merge cu ea:

– Ba da, prin grădină, mami!

Că își dă toți banii strânși și că poate își dorește altceva după aceea:

– Nu, vreau bicicletă, sunt decis! Iar apoi, am să mai fac ce mă pui tu și strâng alți bani.

Că poate îi pare rău, că înainte voia xbox.

– Eu sunt mulțumit cu tableta ta. Iar apoi, sunt banii strânși de mine, iar eu vreau bicicletă!

Și i-am comandat bicicletă, iar din plicul cu mici cheltuieli a plătit 25 lei transportul la Fan Courier.

E primul lucru valoros pe care și l-a cumpărat din banii lui, la 8 ani. Sper să țină minte toată viața acest lucru, că cel puțin mie mi-a adus o mare încântare!

Iar la final, a mai rămas plicul cu fapte bune/ donații.

– Din banii aceștia ar trebui să oferi o părticică unui copil sărman care uite, nu are posibilitatea să-și cumpere o bicicletă așa cum tu ai reușit.

– Și cum să fac asta?

Sunt atât de multe cauze spre care putem direcționa lunar chiar și câte 5 sau 10 lei din plicurile copiilor, care adunați cu alți 10-15 lei din plicurile noastre pot pune o masă caldă în fața unui om sărman.

Numai să vrem și să ne educăm pe noi, iar apoi copiii în sensul planificării bugetare, a cheltuielilor strict necesare și a utilizării resurselor în mod responsabil.

Toți vom trece prin cel puțin o criză de-a lungul vieții noastre. Întrebarea este: suntem pregătiți să-i facem față? Dar copiii noștri?

***Cumpărând săptămâna aceasta cartea Destin de mamă, suma integrală se va duce către asociația Dragoste desculță. Voi dona 1000 lei, respectiv 31 de cărți vândute. Și tu poți face parte din lista celor 31 care aduc fericirea în sufletul unui om sărman!

House photo created by freepik – www.freepik.com„>Sursa foto