Banii, viața sau faci piața!
Nu știu exact ce-mi scapă, dar sigur îmi scapă ceva în relația cu termometrul din viețile noastre.
De când s-a dat treaba asta cu măsuratul temperaturii la intrarea în magazin și în spații închise, în fine, nu s-a dat acum că la Metro se măsoară temperatura de la prima stare de urgență, toată lumea e super revoltată.
Abia ce ieșisem din revolta cu măștile care ba trebuie să fie numai din cele medicale, ba sunt și cele din textil bune, ba la copii nu se pun, ba se pun, apoi aia cu păstrarea distanței, ba că unii nu stau la 2 m de tine, la rând, ba că alții se așezau la rând din fundul magazinului, apoi a fost aia cu bătrânii care ieșeau toată ziua la cumpărături și n-aveau voie, apoi, aia cu părinții care nu respectau izolarea în casă cu copiii, Doamne, iartă și păzește, acuma a venit asta cu temperatura. Toată lumea e într-o revoltă continuă!
Eu de când mă duc la Metro, de mai bine de 2 luni, niciodată nu mi-am pus problema că ceea ce face omul de la intrare cu termometru e vreun abuz. Nici măcar nu m-am gândit că ar trebui să fie medic cu rezidențiatul luat ca să-mi ia o amărâtă de temperatură. M-am gândit că e parte din măsurile de protecție, precum masca, izolarea în casă și restul. Făceau parte din același film. Ba mai mult, dacă nu voiam, nu mi-o lua nimeni cu forța, eram liberă să mă duc unde voia suflețelul meu.
Unde-i stresul? Cu ce ne afectează pe noi, real vorbind, faptul că ne ia cineva temperatura la intrarea în curtea școlii, la ora de fotbal a copilului? Ne taie un picior, ne rupe o mână, nu e oare tot în beneficiul nostru, chiar și mental să stai liniștit că ești în parametrii cât de cât normali?
Și chiar dacă, să zicem, ai temperatura mai ridicată din alte motive și nu ești primit în incintă, citeam că poți lua un analgezic de dragul procedurilor.
Cel mai bun lucru pe care l-am văzut zilele astea despre luatul temperaturii a fost acesta: le poți lua românilor pădurile, petrolul, aerul curat și demnitatea. Eu aș mai zice că le poți lua din pensii și salarii, dreptul de a avea autostrăzi și spitale echipate și le mai poți lua încă pe atât, dar nu cumva să le iei temperatura.
Nu știu cine a zis-o dar fix așa e.
Nu vedem pădurea de copaci.
La începutul pandemiei am scris că am ieșit cu copiii până la Mănăstirea Cernica și ne-am întors. N-am stat mai mult de jumătate de oră, iar oameni nu erau deloc. Chiar și așa, cineva tot a comentat la acel articol că sunt inconștientă că am scos copiii din casă, că o grămadă de accidente se puteau petrece și ultimul lucru de dorit era să fac o vizită la spital. Imediat s-a dat starea de urgență și n-am mai ieșit nici astăzi din casă cu copiii.
M-am abținut să-i răspund că statistic, cele mai multe accidente se produc în casă, iar apoi, în afara ei. Asta pentru că în general, părinții consideră că sunt în zona proximă copiilor și nu mai sunt atât de atenți la ceea ce se petrece și tocmai atunci se produc accidentele cele mai multe.
Am stat însă și-am reflectat la faptul că avem o plăcere deosebită de a-l arăta cu degetul pe cel de lângă noi:
– El e vinovatul! Cel cu termometrul, cu masca nepusă corect, bătrânul care a ieșit fără declarație, mama din fața blocului cu copilul în brațe, tatăl care n-are mănuși! Toți sunt vinovați!
Iar eu sunt perfect și asta îmi dă dreptul să comentez!
Cum ar fi dacă după toată pandemia asta am rămâne cu un singur lucru: să ne uităm mai mult la noi și mai puțin la cei din jur!
Chiar, cum ar fi?
***Iar dacă mai vreți să mai citiți, vă invit să comandați cartea Destin de mamă, care nu dă sfaturi și nici povețe, ci doar relaxează părinții obosiți, seara. De fapt, vă face să râdeți.
N.ai sa vezi!!!