-
Copilul nemulțumit și capacitatea părintelui de a-l înțelege
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Mi-a spus zilele trecute copilul cel mic, numit și cel mai provocator copil în viață: – Mami, tu ești singura care mă înțelege! Te iubesc! Ieșise dintr-un conflict cu tatăl ei, iar eu sunt, lucru cu care nu mă mândresc, omul de legătură. Cel care aduce…
S-ar putea să-ți placă și
Halvița copilăriei mele
Mama care și-a uitat copilul la școală
Înfruntă-ți frica și vei crește copii puternici!
-
Cum liniștesc copilul în criză
Înăuntrul nostru stă un copil care are nevoie de atenție. Înăuntrul copiilor noștri stă nevoia de atenție din partea părintelui adult. Așa se explică de ce nervii copiilor se încheie de cele mai multe ori cu crize generalizate în care copilul plânge, iar părintele urlă. Sau, invers. Astfel că, deseori se ajunge ca părintele să-și impună punctul de vedere, activând apoi, sentimentul de vinovăție: oare, am exagerat? oare, am greșit? oare, sunt un printe rău? Sau, alege să facă după voia copilului, numai să-l vadă fericit. O fericire iluzorie, desigur, care ține mai puțin de o zi. Atenția își cere mereu tributul. Cu un copil interior suferind după atenție este…
-
Cum ajutăm copilul să se acomodeze la începutul școlii
Stăteam de vorbă aseară cu Beti, înainte să ne culcăm și îmi spune: – Când o să înceapă școala, iar o să-mi vină să plâng. – Iubirea mea, păi de ce să plângi, iar? Ai trecut deja prin clasa 0, știi cum e, ai aceeași învățătoare, aceiași colegi. – Știu, mami, dar mi se face dor de tine și-mi vine să plâng. Și încerc să mă liniștesc, dar uneori nu reușesc. Cred că am intrat în perioada revelațiilor la copii. De fiecare dată când am câte o discuție cu ei, descopăr cu uimire cât de maturi sunt în gândire și cât de bine știu să-și exprime emoțiile. Doamne, numai pentru…
S-ar putea să-ți placă și
Pe timp de frig și ploaie, avem jocul perfect – Planeta Pământ
Dragostea în vremea măștii
Pijamaua e ultima modă
-
Cum aducem pacea în mijlocul unei crize
Cumpărăm biblioteci întregi cu cărți pentru copii despre cum să-și gestioneze emoțiile de la cele mai fragede vârste. Mergem la cursuri, citim cărți de dezvoltare, ascultăm podcasturi, vizionăm filme, unii dintre noi facem chiar și facultăți de specialitate, dacă ne trezește cineva în miezul nopții știm pe de rost toate emoțiile pozitive și negative și cum nu trebuie să ne ferim de nici unele, că toate au rolul lor în dezvoltarea copilului care doarme lângă noi în pat. Dacă părinților li s-ar testa nivelul teoretic de pregătire în creșterea copiilor, ar lua toți 10 cu felicitări. N-am absolut nici un dubiu! Și totuși….. Când vine vorba de gestionarea emoțiilor noastre…
S-ar putea să-ți placă și
Două pușculițe
Uneori, copiii știu mai bine ca părinții
De ce copilul meu nu participă la Comper
-
Cum am reușit să nu mai țip la copii. 5 pași spre un glas blând și voce calmă.
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] M-a întrebat enorm de multă lume cum am ajuns să nu mai țip la copii. Despre țipat am tot scris, începând de acum câțiva ani de când am intrat în acest proces de conștientizare a faptului că țip prea mult și deranjez, până ieri când am…
-
Răbdarea, explicată de un bărbat copilului
Că soțul meu este una dintre cele mai calme persoane pe care le cunosc, iar eu eram ocupată cu un rose când a venit Dumnezeu în vizită cu răbdarea, nu mai este o noutate pentru nimeni. Uitându-mă, însă, la copiii noștri, unul mai răbdător, altul mai puțin, tind să cred că te naști cu răbdarea, dar o și poți căpăta, exersând-o. Nu e tocmai simplu, dar nici nu poți face rabat de la ea. Răbdarea te ajută să-și menții calmul, să faci față unui stres, unei situații critice, să iei decizii corecte și să duci la bun sfârșit o acțiune dată. Mamă, ce bună sunt la teorie! Aproape c-ai crede…
-
Casa cea mai luminoasă e cea aspirată de copii. Iar camerele cele mai ordonate sunt cele în care au făcut ei curat
Vă povesteam mai demult că m-am apucat să fac educație financiară cu copiii. Și nu că mi-ar fi șoptit un porumbel că așa i-aș responsabiliza mai mult și i-aș pregăti pentru viitor, cu toate că n-ar fi stricat dar porumbelul, precum știți, nu șoptește la urechile nimănui, ci a fost ultima soluție înainte să-mi pierd mințile într-un moment de maximă intensitate. Pe scurt, era haos iar eu cu haosul nu știu să colaborez. Atunci, am scos o foaie mare de hârtie și-am început să împart responsabilitățile în funcție de vârstă, în primul rând, iar apoi după nevoile mele. Păi cine-i șefu-n casă? Pe acestea le-am împărțit în două: 1. Cele…
-
În plină stare de urgență și fericirea trebuie actualizată
Azi se împlinește o săptămână de când stau în casă cu copiii. Parcă a trecut o viață, trăind mereu aceeași zi. Ca în filmul acela, Ziua Cârtiței, în care rămâi cu memoria zilei anterioare, dar următoarea zi e la fel de neschimbată ca precedenta. Te trezești mereu la aceeași oră, copilul cel mic vine și te întreabă: – Mami, am mâncat micul dejun, pot să iau o bomboană? Iar tu îi răspunzi: – Da, poți. Ai șosete în picioare? – Da, am și pleacă fericit către bucătărie. Tu te ridici în capul oaselor și te uiți pe telefon. S-a împlinit săptămâna de când stai în casă. Ai vrea să te…
-
De ce plângi, mamă?
Se știe că plânsul este greu de gestionat. De la – băieții nu plâng niciodată, până la – vai, ce fetiță urâtă ești când plângi, lecțiile pe care le-am auzit încă din fragedă pruncie se materializează acum în adulții care nu știu să asculte un plâns bun. Pe unii copii îi distragem cu bomboane ca să nu plângă. Altora le dăm tableta, iar pe alții îi mustrăm: – Iar plângi? De ce plângi? M-am săturat să te aud plângând! Ceea ce e de condamnat. Doar parțial. Un copil poate plânge mult. E liber să plângă mult, din fericire pentru secolul în care s-a născut. Dar pe noi, părinții aceștia care…
-
Drumul anevoios de la ”nu vreau” la ”ce părinte bun sunt”
Cred că nu e zi dată din viața mea să nu mă gândesc la oamenii care au doi sau mai multi copii. La soră-mea cu 4, la vecina mea vedetă cu 5, la prietena mea cu 7, la alte prietene cu 3, cu 2. Apoi, îmi fuge mintea la prietenele mele cu un singur copil, cele care sunt departe de casă sau altele cu probleme familiale mari, căci viața nu e simplă nicicum. Ca mamă, nu cred că e ceva mai greu pe lumea asta decât să-ți vezi copiii comportându-se diferit de cum ai vrea, de cum crezi că i-ai educat, de cum a-i spera să devină. Pentru că mama…
