Început de școală în pandemie, surprinzător, un pic mai bine!

Așa de mult mi-a plăcut începutul acesta de an școlar că dacă s-ar putea l-aș mai trăi de vreo câteva ori, ca într-un film din ăla, de se repetă aceeași zi la nesfârșit.

N-am fumat nimic și nici nu prea beau alcool la început de zi, asta dacă aveați vreun dubiu!

Am văzut ceva fotografii pe Facebook cu situații unde s-a stat la rând la intrarea în școală ca acum 30 de ani la pâine și ulei, fără distanțare și vreun interes asupra măsurilor impuse.

În cazul nostru, s-a aplicat respectul și buna cuviință și tare mi-a mai plăcut! Dovadă că se poate dacă există o bună organizare!

În primul rând, clasele pregătitoare sau copiii care au fost nou transferați și nu-și cunoșteau doamnele învățătoare au avut o întâlnire cu dânsele, în prealabil. A fost și cazul nostru, Beti a început clasa pregătitoare și ne-am întâlnit cu doamna care, în ciuda faptului că știam că se poartă mască, am avut un șoc să o văd ”incompletă” fizic. De la distanță, ne-am dat-o jos și ne-am zâmbit pentru câteva secunde ca să închegăm relația. A fost tare ciudat!

Întâlnirea aceasta, însă, mi-a permis să-i fac doamnei învățătoare cunoscut stilul de educație pe care-l ofer copiilor, să o asigur de încrederea și suportul meu, să îmi clarific limitele și așteptările, să o ajut să-și facă o idee generală despre istoricul copilului meu, cine se ocupă de el, cu cine stă după școală, toate aceste detalii pe care eu le consider absolut importante pentru a înțelege profilul fiecăruia în parte.

Am plecat cu sentimentul că suntem pe aceeași lungime de undă și că vom putea colabora.

Apoi, în ziua începerii anului școlar, copiii au stat numai o oră la școală, dar fiecare an școlar a venit la o oră diferită. Beti a intrat la 9 cu îngrijitoarea și-a ieșit la 10, super încântată. La 12 a intrat Andre care s-a întâlnit cu clasa lui și doamna învățătoare în curtea școlii. Aici, părinții au avut voie să intre, fiind în aer liber, am stat puțin de vorbă, ei s-au dus să-și vadă clasa nouă, părinții au rămas să mai pună țara la cale.

Totul a durat, din nou, o oră. Rapid, eficient. Am găsit loc de parcare la discreție, nimeni nu s-a îngrămădit, am găsit clasa cu ușurință că eram numai noi, cei de-a treia, ce mai, parfum!

În anii anteriori, plecam de-acasă cu 2 ore înainte, pe cuvânt de șofer personal!

Parcam la un supermarket și apoi, o luam pe jos că altfel trecea festivitatea și noi încă eram blocați pe străduța din fața școlii, în mașină, căutând un loc liber. Acesta a fost episodul de acum 2 ani, de aia îl cunosc așa bine.

Apoi, cum toată școala venea la aceeași oră, imaginați-vă cât îmi lua mie să înțeleg unde este clasa lui Andre, iar mai nou, a lui Beti pe a cărei învățătoare nici n-aș fi cunoscut-o. Ar fi fost haos general și nervi pe măsură!

Nu mai spun că aglomerația și dezorganizarea stresează și obosește un copil care abia face cunoștință cu un mediu nou, cum e cel școlar.

Așa că, anul acesta, a fost neașteptat de bine!

Într-adevăr, măștile sunt din alt film, încă nu m-am obișnuit cu ideea că trebuie să le poarte zilnic, nici cu faptul că nu se pot juca împreună cu alți colegi, că nu se pot atinge, doamna învățătoare nu mai poate atinge mâna copilului pentru a-l corecta, iar de două ori pe lună, cel mare face școala de acasă. Iar:

– Mami, nu am net!

– Mami, nu mă pot conecta!

– Mami, doamna nu mă aude!

Trăiesc cu speranța că în curând, toate aceste măsuri se vor mai flexibiliza, și că ne vom putea întoarce, măcar parțial la stilul de viață de dinaintea pandemiei.

E clar, însă, ca lumina zilei că nu avem altă variantă decât să ne obișnuim cu virusul, să-l integrăm în viața noastră și să ne adaptăm situației pentru a ne îmbolnăvi cât mai târziu.

Până atunci, luați-l ca pe o provocare pentru noi, dar mai ales pentru copiii noștri care au tot viitorul în față și încă nu știm pentru ce-i pregătește viața!

 

*** Cartea Destin de mamă este o reprezentare cu tușe ironic-amuzante a vieții de familie de astăzi, precum și a universului interior al femeii contemporane, răvășite și supraîncărcate. Dina a găsit soluția de a te lăsa, ca femeie, în ghidajul instinctului și al intuiției feminine, recunoscute ca fiind salvatoare, plus o bună educație – adică ceea ce știi după ce ai uitat tot.” (Oana Moșoiu, soră, trainer, voluntar, profesor, mamă ș.c.l)

 

Share This Story!

Leave A Comment