Visul oricărui părinte: și tabletă, și copil concentrat, și atent, și creativ și curios!

Vă spuneam în puținele mele momente de luciditate și timp liber din perioada școlii on line, că unul dintre lucrurile care mă enervau cel mai rău era atunci când Andre își deschidea pe o jumătate de ecran lecția la română și pe cealaltă jumătate, juca nu-știu-ce-joc.

Pentru că se plictisea, pentru că lui nu-i mai venea rândul, pentru că el a terminat deja și trebuia să-i aștepte și pe ceilalți, pentru că nu era competiție, nu primea atenție, nu era interacțiune, nu exista autoritatea profesorului, comunicarea era obturată de tehnologie, doamna învățătoare nu-l auzea, copiii vorbeau peste el așa încât, la un moment dat nici nu m-am mai putut supăra pe el.

Al doilea lucru enervant era faptul că după ce stătea jumătate de zi la calculator, mai voia după aceea și tableta. Chiar și după programul stabilit: o zi da, o zi, nu, tot mă enerva de fiecare dată când îl auzeam:

– Mamiiii? Îmi dai tableta…..?

Pe cât de îndreptățit mi se părea să aibă timpul lui liber la tabletă, pe atât de tare mă stresa faptul că părea că viața lui se prelingea numai prin fața ecranelor. Și că practic, acolo unde voiam să reduc statul la tabletă, cumva, lucrurile începeau să nu mai fie în controlul meu.

Tehnologia e prietena noastră atâta timp cât noi decidem ce facem cu ea

În luna aprilie al acestui an, i-am cunoscut pe cei de la Logiscool, o școală de programare pentru copii între 7 -17 ani. Mai cochetasem cu ideea de a-l înscrie pe Andre la un astfel de curs, dar ba nu îndeplinea criteriul de vârstă, ba mi se părea, din nou, că prea îl împrietenesc cu tehnologia și la anii lui ar trebui să bată mai mult mingea pe asfalt. Nu că am avea noi asfalt în fața casei, dar na, nu asta îți dorește orice părinte normal la cap?

Dar cum aprilie 2020 nu ne-a prins în cea mai normală perioadă a vieții noastre, iar eu depășisem de mult nivelul de răbdare în ceea ce privea:

– Mami, îmi dai tableta?

– Nu!

– Hai, te roooog! Te roooog, te roooog! Că mai am un box de deschis, și un caracter de primit, și nu mai știu ce trofeu de câștigat……

Așa că l-am înscris la cursul de inițiere în programare. Mai mult pentru liniștea din creierul meu, decât pentru cheful lui.

Că oricum el o să vrea numai să se joace, nu va fi atent, e greu să fii inițiat într-un limbaj de programare fără nici un contact fizic cu profesorul, nu se cunoștea absolut deloc cu ceilalți copii, unii mai știau una-alta, el era complet nou pe plantație. Abia învățate tastele de la calculator, mulțumită școlii on line pe care o făcea de aproximativ o lună.

Nu prea știa el ce-l așteaptă, dar faptul că i se permitea să stea pe calculator cu permisiunea mea, l-a făcut să prindă curaj.

Cursul a durat 4 luni, mai – august, în total 16 sesiuni de câte o oră jumătate fiecare.

Dacă la prima și-a doua sesiune se ducea că așa trebuia, de pe la a treia încolo își punea ceasul să sune ca să nu se ia cu joaca și să uite să se logheze.

Începuse să înțeleagă cum funcționează comenzile, și-a construit o serie de jocuri proprii, unde el gândea acțiunea, el aranja obiectele și tot el stabilea sistemul de punctaj.

Nu mai era el cel care se juca fără oprire pe tabletă. De data asta, rolurile de inversaseră. El crea jocul, iar ceilalți se jucau pe jocul lui. Pentru că asta e altă parte interesantă la aceste școli de programare: copilul intră într-o comunitate și are acces la tot felul de jocuri și quizz-uri create de copii de vârsta lor sau mai mari, de unde poate învăța la rândul lor.

A fost pentru prima dată când Andre termina ceva și venea să ne povestească entuziasmat, fără să-l întrebăm noi, ce a învățat nou.

– Azi am descoperit că dacă apăs tasta nu -știu- care lung, 3 secunde, se face noapte în programul meu.

– Dacă pun 3 dinozauri în plus să prindă mingile trebuie să schimb și punctajul că apoi o să fie prea simplu să câștigi.

– Azi am lucrat cu mai multe taste deodată, asta mi-a plăcut cel mai mult! Că știi că mie îmi place cu viteză!

În plus, ce i-a plăcut maică-sii cel mai mult a fost:

• faptul că o dată ce sesiunea se termina, mai stătea o tură să mai creeze niște mici proiecțele de-ale lui ca să testeze noile informații căpătate, dovadă că rămânea antrenat în experiență
• sesiunea de Logiscool era o relaxare pentru că știam sigur că nu mai face nimic în paralel, că e concentrat pe un singur lucru și că dă totul pentru ceea ce-l interesează
• că profesorii sunt tineri și știu cum să lucreze cu copiii. Andre mai rămânea în urmă sau mai pica internetul, însă profesorul verifica mereu să fie toată lumea la același punct al discuției, că e clar, în plus, verifica lucrarea copilului ca să-și dea seama dacă sunt toți atenți la explicații și dacă au înțeles
• Andre a lipsit o lună întreagă, o jumătate din iulie și o jumătate din august, pentru că am fost plecați în Portugalia și nu avem internet acolo. Când a revenit, a găsit pe platformă toate lecțiile pierdute astfel că atunci când a reînceput cursurile, el era deja la zi cu tot ce se discutase în perioada în care lipsise.
• Platforma Logiscool conține o mulțime de informații utile pentru copiii pasionați de programare. Nu e doar ca să participi la curs, e o enciclopedie interactivă de jocuri și noutăți pentru copii. În cazul nostru, când Andre îmi cere tableta, de multe ori îl trimit pe platforma lor pentru a descoperi lucruri noi și chiar pentru a se juca pe jocurile colegilor lor, ca să învețe cum să facă și el.

Surpriza și mai mare a venit atunci când ne-a cerut să-l înscriem la nivelul următor.

– De ce vrei să continui cu Logiscool? l-am întrebat curioasă, într-o seară, la masă.

Asta și pentru că noi nu ne încurajăm copiii să facă multe opționale. 1, maxim 2, iar el deja face fotbal.

– Pentru că vreau să văd ce urmează, ce se mai poate face cu tastele calculatorului. Și mi-am mai dat seama că orice îmi imaginez, se poate întâmpla dacă învăț mai departe cum se face.

Pentru că orice tip de viitor am avea, nu există nici un dubiu că acesta va fi în colaborare strânsă cu tehnologiile, iar astfel de cursuri de programare îi ajută pe copii să-și dezvolte creativitatea, să-și imagineze și să înțeleagă lumea din viitor.

Pe 21 septembrie încep, din nou, în toată țara cursurile atât on line, cât și fizic, în funcție de alegerea fiecăruia, iar dacă încă mai aveți nevoie să fiți convinși de utilitatea lor puteți să participați la o sesiune demo unde eu, una, nu am nici un dubiu că o să ieșiți fascinați de-acolo.

Andre s-a înscris deja, va face sâmbăta, on line pentru că mă scutește de un drum, iar eu pot să-mi beau cafeaua și să-mi văd filmul preferat de pe Comedy Central în modulul de mamă relaxată cu, dar parcă fără copii acasă.

Într-o lume în care școala on line e la putere, nimic nu e mai liniștitor decât astfel de cursuri de programare pe care copilul să le adore, la care să stea concentrat, atent și să-i mai pună și creativitatea la lucru.

Pe cât de bine sună, pe atât de relaxant este!

***Despre Destin de mamă, cititorii ei spun: ”Super carte! A fost momentul meu de relaxare la mare în timp ce ”Suflețel” de 6 luni dormea pe plajă, iar ”Suflețel” de 8 ani se bucura de valurile mării împreună cu tati. Îți mulțumesc pentru ”notele de umor”, a fost exact ce trebuia atunci când credea, că cedez. Mamele pot totuși rezolva orice situație!” (Mimi Preotu)