3 lucruri pe care le-am învățat de la dentistul copiilor mei
M-am născut într-o familie în care toată lumea se spăla pe dinți fără nici un fel de excepție, și cu toate astea de când mă știu am avut carii și diverse probleme cu dinții.
Având în vedere că acum 20-30 de ani singurele dulciuri pe care le mâncam erau merele (și alea bine drămuite) e cel puțin ciudat luând în calcul recomandările medicilor de cum să faci să NU faci carii.
Dinții meu au fost mereu sensibili, iar atunci când cei de lapte îmi cădeau se fărâmițau precum un biscuite uscat. În schimb, sora mea părea că are o relație foarte bună cu ciorile. Cum îi cădea un dinte de lapte, cum se ducea pe balcon chemându-le:
– Cioară, cioară, îți dau un dinte de lapte, tu dă-mi un dinte de oțel! Și pac, îl arunca cu cea mai mare forță peste acoperiș pe cel pe care-l dădea la schimb. Și ca prin magie îi creștea la loc un dinte puternic și alb.
Nu știu dacă de la spiritul meu mai puțin social mi se trage sau poate de la merele cu viermi netratate, dar în schimbul dintelui de lapte măcinat, eu n-am primit altceva decât un alt dinte la fel de slab și sensibil.
Eu nu v-aș dori vreodată…..
Ca și copil cu carii în timpul anilor 90 am suferit foarte mult. Serviciile medicale de stat erau complet neprofesionale. Am stat de vreo câteva ori la rând, pe o listă de așteptare care se lungea cu lunile ca să-mi spună că în afară să mă spăl pe dinți nu are ce să-mi spună sau face. Îi lipseau materialele.
Serviciile private erau puține și foarte scumpe pentru posibilitățile noastre financiare.
Când n-am mai suportat durerile, iar o parte din măsele erau deja compromise am ajuns la un medic care m-a tratat scoțându-mi nervii pe viu. Atunci a fost momentul când mi-am dat seama că datul cu capul de pereți e mai puțin dureros decât durerea de măsea.
Că sănătatea e despre bani, din păcate
Așa am plecat la facultate. Cu dantura ciuruită și cu buget 0 (zero) pentru reparații.
Apoi, ușor – ușor, am scos-o la capăt. Prima măsea reparată a fost din salariul sorei mele. Următoarea de pe asigurarea de sănătate de la proiectul de voluntariat cu care plecasem în Portugalia. Iar cele din urmă au fost înlocuite cu porțelan când am început să muncesc cu adevărat pe bani.
Acum am jumătate de dantură pusă. Și problemele încă nu s-au încheiat.
Despre copii, aceeași poveste
Când m-am dus la primul consult stomatologic cu copiii și-am auzit:
– Andre are două carii!
mi s-a făcut negru în fața ochilor și m-a luat cu aer rece pe șira spinării.
– Cum adică, două carii? Păi îl spăl pe dinți de când n-avea dinți, nu mănâncă dulciuri din comerț, zahărul e restricționat, cum adică două carii? De unde? Cum?
Păi să vedeți:
– Dentina, respectiv țesutul dur al dinților se formează din uter, încă din a doua lună după conceperea fătului. Ați luat în această perioada ceva tratament care ar fi putut interfera cu dezvoltarea dinților? mă întreabă dna doctor Diana Marin, o super doamnă care începe să facă lumină în subiectul întunecat al vieții mele.
– Da, spun eu. Am luat un tratament cu hormoni pentru susținerea sarcinii.
– Acesta ar putea fi unul dintre motive.
– Face sens.
– Apoi, depinde de cum se formează dinții în exterior. Dacă au spațiu puțin sau deloc între ei atunci probabilitatea de a se forma carii este mare. Pentru că intră resturi de mâncare și e foarte greu să le scoți de acolo doar cu periuța de dinți. De aceea, recomandăm utilizarea aței dentare sau a dușului bucal de două ori pe zi, după fiecare masă principală: la prânz și seara.
– Asta e o veste foarte tristă. Înseamnă că el nu va avea niciodată dinții puternici și sănătoși. Nu există un praf magic, un medicament care să-i întărească măcar?
– Prafuri magice doar în povești, dar eu încurajez părinții ca seara, după ce copilul se spală pe dinți, să-i masăm dinții și măselele cu ulei/ unt de cocos. Luăm cu un bețișor de urechi sau chiar cu periuța și întindem foarte bine pe toți dinții. În timp, aceștia nu se vor mai caria cu atâta ușurință.
Așa mă bucur că trăim în secolul tuturor dezvoltărilor, descoperirilor și al informării. Există mereu ceva de făcut.
Cum îți alegi doctorul stomatolog?
O dată ce știți povestea de mai sus, vă puteți imagina că la capitolul – cum aleg stomatologul – există o listă cu 7623476i24857895 de criterii care aproape niciodată nu duc spre rezultatul fericit.
O să vă spun, însă, ce contează la mine, dar mai ales pentru copiii mei atunci când aleg să mă duc la dentist:
– medicul să fie profesionistul care colaborează cu mine și nu absolventul de medicină cu 15 ani experiență, care-mi reproșează că trebuie să spăl mai bine copilul pe dinți. Dacă simt superioritate, plec și nu mă mai întorc.
– să fie clar în explicații și să mă facă să înțeleg de ce, de ce și din nou de ce. Așa, ca unui copil de 5 ani.
– să-mi ofere soluții variate, nu de tipul, trebuie să-i facem anestezie generală pentru a rezolva o carie.
– să fie prietenos cu copiii, calm și răbdător (testul suprem este Beti care nu vrea să stea pe scaun nici măcar pentru a fi spălată pe dinți).
– cabinetul să fie mai mult decât curat. Să strălucească ca în publicitățile cu dentiști de la televizor.
Până la acest moment, eu am schimbat vreo 5 dentiști (începând cu vârsta de 20 de ani) , iar pentru copiii mei vreo 3.
Doar unul singur mi-a răspuns la întrebarea:
– Cum adică, două carii? Păi îl spăl pe dinți de când n-avea dinți, nu mănâncă dulciuri din comerț, zahărul e restricționat, cum adică două carii? De unde? Cum?
