-
Viața în pandemie, ca o vacanță acasă cu copiii după tine
Când am început să aud pentru prima dată îndemnul: trebuie să învățăm să trăim cu virusul acesta, nu m-am gândit niciodată că e vorba de a ne schimba complet ritmul vieții pentru a face loc haosului și imprevizibilului din viața noastră. Mi-am imaginat că ne vom întâlni mai des cu el pe stradă sau la serviciu, că va trebui să ne schimbăm comportamentul și obiceiurile purtând mască, ca într-o relație de cuplu, unde personalitatea fiecăruia este deja formată, dar ne mai dăm unul după celălalt ca să supraviețuim împreună. Da de unde? Că ăsta a venit peste noi și ne obligă să facem numai ce vrea el: să ne lăsăm…
S-ar putea să-ți placă și
Tu la cine ai țipat astăzi?
Bărbatul, unde-i bărbatul?
Cum ar fi să o iei cu totul de la capăt?
-
Dragostea în vremea măștii
Obișnuiesc din când în când să-l mai întreb pe Andre dacă și-a făcut vreo prietenă la școală. Sunt un pic din bunica sau unchiul acela din copilăria noastră care ne întreba: – Și, ai vreun iubit la școală? Iar noi ne rușinam și ne rămâneau cuvintele în gât. Sunt mai mult decât convinsă că sunt mulți dintre voi care consideră această întrebare nepotrivită, nelalocul ei. Dar fix aici stă plăcerea comunicării asertive și a schimbului de opinii. Că voi credeți una, eu cred alta și poate la un moment dat ne înțelegem și putem fi de acord cu părerea celuilalt. Și de nu, măcar să o acceptăm ca fiind a…
-
Început de școală în pandemie, surprinzător, un pic mai bine!
Așa de mult mi-a plăcut începutul acesta de an școlar că dacă s-ar putea l-aș mai trăi de vreo câteva ori, ca într-un film din ăla, de se repetă aceeași zi la nesfârșit. N-am fumat nimic și nici nu prea beau alcool la început de zi, asta dacă aveați vreun dubiu! Am văzut ceva fotografii pe Facebook cu situații unde s-a stat la rând la intrarea în școală ca acum 30 de ani la pâine și ulei, fără distanțare și vreun interes asupra măsurilor impuse. În cazul nostru, s-a aplicat respectul și buna cuviință și tare mi-a mai plăcut! Dovadă că se poate dacă există o bună organizare! În primul…
-
Zâmbetul nu se vede, dar dincolo de mască, se aude glasul!
Cred că s-ar fi întors în mormânt șefa de la parentingul modern dacă ar fi văzut ieri cum au fost ”împrieteniți” copiii cu clasele de studiu. E deja istorie povestea cu intratul în clasă a părintelui, așteptatul lângă ușă și îmbrățișarea de despărțire mai lungă de 2 minute. Dacă mi-ar fi spus careva acum 1 an, pe când stăteam cu fii-mea în brațe plângând pe holurile grădiniței că ar vrea să intre dar nu prea, că la pregătitoare nici măcar nu voi putea s-o conduc în clasă și nici măcar nu o va vedea pe doamna învățătoare la moacă, i-aș fi spus că fabulează, iar eu sigur plecam pe câmpii…
-
Când o țară e în moarte clinică, numai cetățenii ei o mai pot salva
N-am crezut vreodată că o să mă mai mire ceva în țărișoara asta a noastră, dar viața e așa plină de surprize că până și coronavirusul cred că a fost luat prin surprindere când a decis să ne pășească teritoriul. Am trecut noi prin foc și pară, prin taxe exorbitante care după plata lor au fost scoase ca neconstituționale, cum a fost cea de salubrizare de la sectorul 4 pe care nici azi n-am mai văzut-o înapoi, am trecut peste șpăgi care omoară zilnic oameni, peste ștampila care nu mai e obligatoriu dar fără ea nu se poate depune dosarul și peste timbrul fiscal care se cumpără numai de la…
-
Românul moare pe front! Nu ca prostu că n-a purtat mască!
Când am plecat spre Portugalia, România era pe locul 3 după ea la numărul de infectați pe zi la nivel de UE. N-am fost prea relaxată să știu asta, una e când ești la tine în țară, așa țărișoară cum e România noastră, decât să te îmbolnăvești sau mai rău, să nu le fie copiilor bine prin țări străine. Dar ne-am asumat plecarea, ne-am înarmat cu dezinfectant, mănuși și măști și aplicând principiul: paza bună trece primejdia grea am ajuns teferi și nevătămați la destinația finală. În aeroportul din București toată lumea purta mască. Trierea se face din parcarea exterioară, pe rând, în funcție de ora de plecare a avionului.…
-
Pandemia trece, noi rămânem să plătim
N-o să vă risipesc timpul ținându-vă lecții despre teoria conspirației în ceea ce privește pandemia din care încercăm să ieșim, mai cu neuronii ciufuliți, mai cu buzunarele goale, iar unii dintre noi cu mai puțini la strigarea catalogului. E clar că virusul există și trebuie să ne obișnuim cu existența lui. Am râs noi de Zorro când mergea să bea bere cu masca pe ochi, dar noi l-am depășit cu brio când mergem astăzi mascați să ne cumpărăm castraveți din piață. Mă rog, cei mai responsabili dintre noi. Că eu am fost să-mi cumpăr cireșe săptămâna trecută și nimeni nu purta mască în piață. Mai eram și cu copiii după…
