Femeia se hotărăște greu, dar și când i s-a pus pata!

Că fetele sunt răzgânditoare de felul lor asta o știe toată planeta. Nu vorbim despre excepții, de cele care știu exact ce vor, la ce oră și în ce ordine pentru că nu toată lumea se naște cu agenda în mână. Unele mai vin și cu paharul.

De exemplu, pune-mă pe mine să aleg o față de masă pentru bucătărie. 10 minute petrec numai ca să văd ce model îmi place, apoi mai îmi trebuie 10 minute să citesc dimensiunile, apoi încă 15 ca să aleg materialul, apoi 10 pentru preț ca la final să-mi dau seama că nu-mi trebuie față de masă în bucătărie.

Dar pune-l pe bărbatu-meu să cumpere mere. Vine acasă cu primele 10 mere care i-au ieșit în cale. Zici că l-am trimis legat la ochi și cu obiectivul clar de a alege cele mai rele și lovite 10 mere din magazin.

– Poți să-mi explici de ce ai luat merele astea dacă ai văzut că sunt stricate?

– Păi ai zis să iau mere.

– Păi nu mai iei dacă nu sunt bune!

– Asta n-ai mai spus!

Pentru că bărbații nu au opțiune de răzgândeală. De aia s-au dat lupte și războaie, păi dacă e război, până la capăt, până la ultimul om, până ultimul glonț, până la ultima suflare!

Dacă vreți o explicație științifică, că na, se știe, eu altfel nici nu pot procesa dacă nu înțeleg rădăcina faptelor care ne reprezintă, este că bărbatul are vederea de tip tunel, adică înainte și înapoi, pe când femeia de tip piramidal, adică vede și ce fac vecinii. De unde și hotărârea aceasta la bărbați de a veni cu mere acasă chit că le ia de la tomberon, pe când femeie se mai răzgândește, se mai întreabă: dacă magazinul vecin ar putea avea mere mai bune? Ia să vedem, chiar are?

În concluzie, nu vă supărați pe ei dacă aduc ce nu trebuie de la magazin, apreciați gestul că va veni un timp când o să vi se facă dor să-l mai vedeți venind acasă.

Dată fiind teoria, nici fii-mea n-a scăpat de atingerea fină a răzgândelii. Pe cât de convinsă e că nu-i plac dovleceii sau cartofii dulci pe atât de indecisă a fost cu cadoul de Crăciun. Am discutat cu ea o săptămână întreagă referitor la ce-și dorește pentru că nu am mai vrut să repet greșeala de acum 2 ani când i-a adus Moșul acea casă de Lego că așa a vrut el și nu acea păpușă care nu făcea nimic dar costa o mică avere pe care și-o dorea ea. Acum, mi-am amintit și mai bine de ce nu i-am cumpărat-o, nu mă convinsese că o vrea cu adevărat.

Răzgândicioasă ca mă-sa! Ba c-o vrea, ba că n-o vrea.

Anul acesta, însă, am reușit să se decidă la un ponei care face caca slime.  Da, există și evident, costă o mică avere! Am încercat s-o fac să-și schimbe ideea, dar când vrei să se răzgândească, atunci nu iese! Așa că, m-am pus pe căutat și l-am găsit la reducere de 50%. Pomană, dar era de Black Friday! L-am cumpărat fără să mai stau pe gânduri, cu toate că inima mă prevenise că dacă dă cel cu coadă să se răzgândească și să-i scrie Moșului că vrea altceva între timp, am îmbulinat-o!

După două săptămâni, începe discursul:

– Mami, știi, eu m-am gândit mai bine și nu cred că mai vreau poneiul.

Să-mi stea inima și nu altceva. Cutia trona în garaj, ascunsă între anvelopele de vară și arsenalul de piscină prăfuit. Cred că m-a luat puțin și inima, iar la față eram albă. Mi-am păstrat calmul, însă, nu ne pierdem cu firea chiar de la primul electroșoc.

– Păi, de ce, iubirea mea? întreb eu ca și când ochii nu mi se zbăteau în orbită ca și când tocmai primisem o lopată-n cap.

– M-am gândit așa, că poate Moșul nu are atâția bani să mi-l cumpere. Cu toate că eu asta vreau. Poate ar fi  mai bine să-i spun să-mi aducă altceva și numai dacă poate să-mi aducă poneiul. Numai Lego să nu-mi aducă, că nu-mi place!

Nu degeaba s-a făcut mă-sa asistent social, emoția plutește în aer și se transmite din mamă-n fiică.

– Lasă, iubirea mea, că eu cred că Moșul știe să-și organizeze banii ca să facă pe fiecare fericit. El economisește puțin câte puțin un an întreg ca să aibă de unde aduce la fiecare copilaș în parte, așa cum facem și noi ca să ne cumpărăm ceea ce ne dorim. Și dacă e să nu-ți aducă poneiul, sunt convinsă că o să primești ceva tare frumos, sigur, nu Lego că a înțeles că nu-ți place de data trecută!

Or fi, ele, femeile răzgândicioase, dar și când li se pune pata, știu exact ce vor!

Așa să dea Domnul să ne aducă la toate ce vrem! Și numai și numai ce vrem! Și dacă se poate să fie totuși și o surpriză care să ne surprindă, ar fi perfect! Dar nu haine și nici fular, poate un ceas sau niște cercei….orice, dar nu parfum….

***Dacă aș avea o baghetă magică, aș face ca toate mamele din lumea asta să-și rupă măcar 5 minute pe zi numai pentru ele, să se relaxeze și să se binedispună. Dar pentru că nu am nici o baghetă magică și șansele să capăt una sunt reduse, am scris Destin de mamă tocmai pentru cele 5 minute din zi pe care le merită fiecare părinte din plin.