-
Povestea de noapte bună, aceeași dar mereu alta
Una dintre cele mai mari provocări în viața unui părinte este, fără doar și poate, mărețul moment al poveștii de noapte bună. Nu contează că te-ai trezit la 5 dimineața, ai sfărâmat munții după diamante sau ai plecat la vânătoare de mistreți ca să aibă copiii ce mânca seara, la cină, că ești rupt mort de oboseală, iar fiecare clipire din ochi e ca un somn adânc în paradis, peste povestea de noapte bună nu se trece! – Mami, mami, citim poveste? – Citim, dar aleg eu povestea în seara asta, răspunde mama de teamă să nu citească a 12-a oară Balul florilor. Că așa spun cercetătorii, 20 de minute…
-
Suntem toți niște proști care trăim într-o țară de proști! Da` ne și place!
Măi, oameni buni, spuneți-mi și mie un lucru, că iar am impresia că m-am născut în secolul greșit. Mai intru și eu din când în când pe Facebook, că na, acolo mai văd ce mai fac oamenii pe care îi cunosc, cu ce se mai ocupă, mai citesc știrile, e mai simplu să intri în contact cu lumea reală, printr-o unealtă virtuală. Ironic, dar ăsta-i adevărul. Bun, și nu intru bine pe Facebook că din două în două informații văd numai postări că ba suntem fraieri, ba proști, ba că trăim într-o țară de tâmpiți, și numai apelative din astea, de mai am un pic și chiar le cred. Că…
-
Medicul bun în situații de criză se cunoaște
Știți care e una dintre cele mai mari realizări ale mele ca părinte de până acum? Că am reușit să adun în jurul meu 3 medici cei mai buni care mi-au făcut febrele copiilor mai ușor de suportat, nopțile mai dulci și răcelile aproape inexistente. O să vă spun din capul locului că nu sunt cea mai mare admiratoare a medicilor. Dacă aș putea să renunț la ei aș face-o cu drag, dar nu se poate. Că vrem, că nu vrem, vine un timp când ai nevoie de ei ca de aer și niciodată nu-ți dai mai bine seama de asta ca atunci când ai copii. Că tu te mai…
-
Și eu sunt o supereroină. Care se trezește de 4 ori pe noapte, merge la serviciu, mănâncă ce apucă și uneori reușește să fie calmă cu copiii.
Ultimul unfollow pe care l-am dat pe Facebook cuiva a fost pentru că nu mai pot să văd oameni care dorm 4 ore pe noapte, duc dimineața copiii pe la școli sau grădinițe, muncesc 8 ore minim și dau randament maxim, vin acasă și-o pun și de-o ciorbă, se joacă și cu copiii în parc, citesc și povești de noapte bună, curăță bucătăria, spală rufe, calcă cămăși iar la culcare-și pun și lenjeria aia sexi pentru o noapte de neuitat cu bărbatul în pat. Apoi, postează public ca și cum secretul succesului stă în alea 4 ore de somn și 12 ore de muncă sisifică. Știți ceva? Eu nu mai…
-
Doamne, ce bine e să întâlnești oameni ”normali” ca tine!
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Nu știu cum se face, dar de câte ori mă duc la Lidl mă întâlnesc cu inspirația. Când eram vecină cu magazinul, aș mai fi înțeles, că dacă mă trezeai în mijlocul nopții și mă întrebai orice din galantare aș fi putut spune și câte pete…
-
Momentul în care n-am mai țipat niciodată la copii (#destindemama în 3 acte)
Bună ziua dragii mei, astăzi vreau să fac un scurt sondaj de opinie. Mă interesează dacă sunt singurul părinte care în loc să tacă și să deschidă o carte, alege să vorbească cu copiii ca s-o dea mai rău în bară. La început a fost gluma cu: – Uite ce sâni mari mi-au crescut, spun eu copiilor în piscină la Therme, când mi s-a umflat costumul de baie de la bulbucii din jacuzzi. – Unde? îmi trage Beti costumul jos. Și nu că n-ar fi fost om lângă om. Apoi, a fost treaba cu vaca karatista. N-o știți? Ne-am jucat zilele trecute de-a lupta și fiecare dintre noi și-a ales…
-
Decât depresivă la 50, mai bine cu picioarele în apă cu sare la 40
Încă nu am 40, de ani, evident, dar când mă gândesc că acuși vin mă cam ia cu amețeală. Nu e ca și cum îmi pare rău de ceva ce puteam să fac și n-am făcut, sau de ceva ce am făcut și mai bine nu făceam. Slavă Domnului, nu! De fapt, ăsta a fost dintotdeauna laitmotivul vieții mele: să mă suport cât timp oi trăi cu toate deciziile luate. Un fel de supraconștiință care-mi spune mereu: – Ai grijă, că așa o să trăiești de acum înainte. Cu decizia asta în cârcă! Poți să te suporți o viață întreagă știind că puteai să te duci în Honolulu și nu…
-
Când copilul răcește e semn că mama are nevoie să facă pauză și să se relaxeze
Am sunat ieri la prietena aia super mega ocupată care nici la telefon nu răspunde, nici mesaje nu citește și minune, i-am auzit vocea: – Bună, ce faci? întreb eu puțin mirată. – Are febră cel mic și plec acum de la birou, mă duc acasă. Fac schimb cu soțul meu, să se ducă și el jumătate de zi la serviciu. Q.e.d Mi-a zis soră-mea la un moment dat treaba asta: când ești stresat, creierul tău se concentrează pe eliminarea stresului și nu pe activitățile pe care ți le-ai programat să le faci. Când am auzit eu treaba asta, mi-am luat notițe, să nu care cumva să uit minunăție de…
-
Copilul face atâtea opționale că nu mai are timp să-și descopere pasiunea
Nu știu exact ce zic psihologii despre cât, cum și de la ce vârstă ar trebui să înscriem copilul la opționale, ceea ce urmează să vă povestesc este exclusiv experiența mea. Nu că până acuma n-ar fi fost, dar cred că acest subiect este primul dintre puținele despre care nu am citit aproape nimic. Asta și pentru că treaba cu opționalele la noi a venit pe neașteptate. Pe când avea 4 ani jumătate, Andre a început să ne bată la cap că vrea să facă fotbal. Inițial ni s-a părut ca glumește, apoi că iar glumește dar mai insistent, până când a început să meargă în mijlocul iernii cu pantalonii…
-
Degeaba vrem noi să fim și cu drepturi și egale și respectate dacă bărbatul tot din grotă iese
Tot aud în dreapta și în stânga despre emanciparea femeilor. Că vrem drepturi, că vrem să fim egale cu bărbații. Că acum sute de ani voiam să votăm, mai apoi să conducem mașini, să purtăm pantaloni, să fumăm, să divorțăm, să pilotăm avioane ca astăzi să conducem firme, țări și unele dintre noi să fim nu egale, ci cu mult peste unii bărbați. Eu vă zic însă un lucru: Degeaba vrem noi să fim rupte din soare și cu drepturi și egale dacă bărbatul tot din grotă iese. Am citit acum vreo doi ani cartea lui Stephen King, About writing – Despre scris, unde autorul povestește cum scrie el cărțile,…
