Și eu sunt o supereroină. Care se trezește de 4 ori pe noapte, merge la serviciu, mănâncă ce apucă și uneori reușește să fie calmă cu copiii.

Ultimul unfollow pe care l-am dat pe Facebook cuiva a fost pentru că nu mai pot să văd oameni care dorm 4 ore pe noapte, duc dimineața copiii pe la școli sau grădinițe, muncesc 8 ore minim și dau randament maxim, vin acasă și-o pun și de-o ciorbă, se joacă și cu copiii în parc, citesc și povești de noapte bună, curăță bucătăria, spală rufe, calcă cămăși iar la culcare-și pun și lenjeria aia sexi pentru o noapte de neuitat cu bărbatul în pat. Apoi, postează public ca și cum secretul succesului stă în alea 4 ore de somn și 12 ore de muncă sisifică.

Știți ceva? Eu nu mai am nici timp să citesc și nici energie să înghit astfel de realizări

Mamele astea vin din filmul ăla în 3 părți la care se uită fii-miu, Incredibilii. N-au nevoie de somn să fie calme și bine dispuse, mănâncă bio și fără E-uri în timp ce respiră, au timp și să citească și să scrie, și de job și de copii și de bărbat și de casă. Eu, pe lângă ele, sunt râma care încearcă să supraviețuiască după ce-a tăiat-o trenul în două.

Și nu că n-aș știi că nu e adevărat, că nu are cum să fie. Că de aia avem cap să gândim și minte să filtrăm judecata. Că suntem toate mame și om fi toți diferiți cu copii diferiți, dar baza e tot aia. Că s-au făcut studii, mii, și toate spun că omul are nevoie de măcar 6 ore de somn ca să funcționeze în parametrii normali. Și nu există și citit și scris și serviciu și mamă și bărbat și mâncare și serviciu, și răbdare și înțelegere, toate în aceeași zi, într-un echilibru perfect.

Că de când femeia a născut copii și copiii plâng noaptea nu s-a mai pomenit mamă care să se trezească de 2-3-4 ori pe noapte și a doua zi să fie super energică și calmă și răbdătoare și randament cu 10 pe linie. Poate o zi, maxim două că e sub efectul vitaminelor luate cu pumnul dar din a treia zi, o găsești dormind în fotoliu. Și să n-o trezești că n-o să fie calmă, pe cuvânt de mamă trecută prin povestea asta.

Și mai e ceva. Că nu e adevărat e una, dar ce mă enervează și mai mult e mesajul transmis. Adică, numai așa, dându-te de 3 ori peste cap și mâncând bio în mașină se poate ajunge acolo unde îmi doresc?

Așa greu? Așa complicat? Păi în loc să motiveze mamele cu moralul plecat pe câmpii, obosite și de cele mai multe ori confuze în a găsi drumul către echilibru, mai mult le demoralizează.

Mamelor acestora le spun că eu dacă nu dorm 6 ore sunt cel mai urât vis al tău, răbdarea e dusă pe pustiu, iar randamentul e cât să îmbrac un copil în ciorapi și să-l trimit în șlapi la școală, iar pe celălalt fără costumul de fotbal în ghiozdan Și asta cu 3 cafele minim în sânge.

Deci în ritmul ăsta n-aș putea niciodată să egalez mama din Invincibilii 3

Și eu sunt ocupată, alerg și eu din când în când, am zile când nu mai reușesc să mănânc, dar sunt departe de a fi la randament maxim și cu răbdarea în limite normale. De bărbat nici nu mai spun, că mă știe după privire și tace toată seara numai să nu intru în conflict cu el.

Da, mamele pot face multe și diverse în același timp. Practic, noi am inventat cuvântul multitasking, în timp ce amestecam cu-o mână în mâncare și cu cealaltă măturam. Dar de aici s-o transformi în super femeia care se trezește de câte 3-4 ori pe noapte într-una care dimineața e energică și gata să dărâme recordurile la pregătit copiii pentru școală, concentrată pe treburile de la serviciu și răbdătoare acasă, la final de zi e filă ruptă dintr-o realitate paralelă și pe care eu refuz s-o (mai) cred.

Sunt și eu o supereroină. Când insist să dorm 8 ore pe noapte, chiar dacă nu-mi iese de fiecare dată, când citesc 3 capitole din cartea preferată în loc să mă apuc de făcut mâncare la copii, când mai țip la ei și trebuie să-mi șterg păcatele cumpărându-i un cal adevărat care nu face caca fii-mii, când nu lucrez la nici un super mega proiect schimbător de vieți dar sunt atât de obosită că parcă am lansat rachete în spațiu.

Într-o lume în care succesul e să faci cât mai multe într-un timp cât mai scurt, eu prefer să fac cât mai puține într-un timp cât mai lung. Ca o înghețată pe care o savurezi cu fiecare celulă din corpul tău, ca pe un om pe care-l iubești ascultându-l fără să știi când a trecut timpul.

Să iau lucrurile mai încet, să mă bucur de oamenii care lasă 2 ore de muncă asiduă pentru o cafea cu mine la telefon sau la mall, să alerg mai puțin după alții și să fac sport mai mult pentru mine.

Supereroii care se dau peste cap de 3 ori și salvează oameni de la înec într-o secundă sunt numai în filme.

În realitate, supereroii își fac timp să vadă oamenii care se îneacă într-o secundă. Și dacă au învățat să înoate când n-au mai alergat după alții, o să-i poată și salva.

Sursa foto