Vacanța noastră în Bulgaria. Cel mai bine cheltuiți 2000 lei din vara asta

Înainte să vă povestesc despre Bulgaria, concediul nostru all inclusive de anul aceasta, aș vrea să vă introduc un pic în context.

În Bulgaria am mai fost de 3 ori și în toate dățile la Nisipurile de Aur.

La all inclusive am mai fost în Punta Cana și Maldive, indiferent de cât de șic sună insulele și locațiile și oricât de puțini români găsești spre deloc, oameni care înfulecă de toate și lasă la final de prânz, jumătate de farfurie plină, găsești peste tot. Poate mai puțin în Maldive, dar asta și pentru că am fost într-o locație exclusivistă.

Noi suntem fani all inclusive, acolo unde tipul de vacanță o permite, evident. Ne place să ne relaxăm fără să ne gândim unde mâncăm mâine și iubim programul: mic dejun, plajă, prânz, odihnă, gustare, plajă/ piscină, cină, somn. Ce poate fi mai sănătos decât un program coerent de masă și somn, mai ales când ai copii?

Eu numai cu asta și sunt deja pe jumătate fericită.

Cu acestea fiind spuse, să vă povestesc acum despre experiența noastră la Mena Palace Hotel, Sunny Beach.

În primul rând, așteptările mele pentru Bulgaria tindeau spre un 4-5 din 10. Din experiențele anterioare, unde nu mi-a plăcut plaja, mâncarea, băuturile și nici oamenii, iar piscinele nu mă atrag decât dacă le cheamă Therme și au peste 29 de grade temperatura apei, ce mai era să-mi placă?

Am ales să mergem însă, pentru copii. Să facă baie într-o apă mai caldă ca Oceanul Atlantic din Portugalia unde ne petrecem jumătate de vară, anual și să fim împreună cu prietenii noștri cu care avem copiii de aceeași vârstă.

Hotelul are 4 stele, dar eu i-aș fi dat numai vreo 3. Parcarea e destul de ascunsă, iar noi când am ajuns era deja plină. Ne-au oferit alte locuri, undeva lângă zona de descărcări alimente pentru care am plătit tot 50 leva pentru 6 zile. Faptul că mașinile au stat toată perioada la umbră a fost un mare plus.

Personalul super amabil, de la recepție până la doamnele de la curățenie sau de la restaurant. Am avut ceva  discuții cu domnul care debarasa că nu ne-a lăsat, într-o zi, să unim 3 mese ca să încăpem cu toții. Cu promisiunea că la final le vom așeza fix cum erau la început, am rezolvat-o destul de rapid. Apoi, am devenit prieteni și ne-am înțeles de minune.

Hotelul are două clădiri, una veche, alta mai nouă. Noi am avut camera în clădirea veche, celelalte două familii cu care eram au primit în clădirea nouă. Nu ne-am supărat, principiul meu – orice are un sens în viață – funcționează întotdeauna perfect. Camera noastră dădea cumva într-o laterală, unde era mereu liniște, iar copiii se puteau odihni foarte bine. Nu se auzea muzica de la bar sau gălăgia de la piscine așa cum se întâmpla cu camerele din clădirea nouă. Am auzit, însă, că acolo condițiile în cameră ar fi fost peste așteptări.

Camerele sunt foarte spațioase, zilnic se schimbau prosoapele și să făcea curat. Nu am testat produsele de igienă, dar la nici un hotel nu le testez și nici nu le iau acasă. Sunt fidelă propriilor mele mărci de produse.

Hotelul este relativ mic, comparativ cu altele pe unde am mai fost, așa că nici piscina sau restaurantul nu au dimensiuni impresionante. Ceea ce mi s-a părut un alt punct forte. La orele de masă se formau ceva cozi, dar în nici un caz atât de mari încât să rămâi fără mâncare sau să nu găsești masă liberă. Noi am mâncat mereu pe terasă, un alt punct forte, un spațiu destul de măricel, cu mese multe și spațioase.

Cred că mâncarea este singura care nu m-a surprins în nici un fel. Am venit cu 0 (zero) așteptări și fix așa a fost. Eu sunt oricum o mare pretențioasă, iar când văd mâncare cu sos mi se întunecă privirea și mă îndrept direct spre fructe. Astea nu au lipsit în nici o zi: mere, pere, prune, ananas, pepene roșu și galben, banane, au fost fructe pentru toate gusturile.

În rest, cartofi prăjiți, cărnuri multe cu sos, legume neidentificabile complet, în vreo două zile am fost salvați de niște pulpe de pui simple și în alte două zile de niște vită foarte bine fiartă. Nu mureai de foame, dar nici pe spate nu erai dat.

Fiind regim all inclusive, nu terminai bine prânzul că veneau gustările: hot dog, prăjituri de nu-știu-câte-feluri, pizza pe săturate și înghețată cât puteai duce.

Apoi, cina și băuturi pe măsură: bere, cocktailuri, vin și altele. Eu m-am delectat cu bere și vin. Ambele bunicele, mergeau cu pizza.

Plaja e la vreo 5 minute de mers pe jos, iar drumul către nisip mi-a amintit de perioada copilăriei când mergeam cu părinții la Mamaia. De fapt, plaja e așa cum mi-o amintesc pe cea de la Mamaia acum mulți ani, cu oameni simpli, copii fericiți, trenulețe și porumb fiert. Mi-a plăcut la nebunie!

Nisipul fin, apa super curată și caldăăăă, o minunăție! Am mers la zona de prosoape, am preferat să ne cumpărăm o umbrelă de soare de 11 leva decât să dăm zilnic 10 pe un șezlong cu umbrelă inclusă. Oricum, mai mult am stat în apă, iar la prânz mergeam la masă și după – amiază rămâneam la piscină.

Și că veni vorba, piscina foarte curată, oameni civilizați, copii bine crescuți. Avea toată lumea loc și de sărituri și de plajă și de înotat. Români destul de puțini, mai degrabă nemți și polonezi.

Eu mai mult am stat pe terasa care dădea exact către piscină, am citit în timp ce verificam copiii periodic. Mare lucru să-ți crească copiii și să nu mai stai cu ochii pe ei ca pe butelie.

Toată distracția pe o perioadă de 6 zile, 2 adulți și 2 copii, ne-a costat 2120 lei (cu tot cu parcare). Am mai cheltuit 100 lei pe niște taxe, iaurturi și 2 intrări la un castel gonflabil pentru copii. În rest, nu ne-a lipsit nimic.

Ne-am simțit super bine, copiii s-au distrat maxim – ar mai fi vrut să stea vreo 2 zile, noi ne-am relaxat, femeile s-au ventilat, în timp ce bărbații au recuperat timpul special cu copiii.

Ce mi-a plăcut cel mai mult: terasa care dădea spre piscină, marea, camerele, oamenii.

Ce nu mi-a plăcut: mâncarea.

M-aș mai duce?: Da, dar numai în zona Sunny Beach.

Raport calitate/ preț: perfect.

Sursa foto

* Dacă aș avea o baghetă magică, aș face ca toate mamele din lumea asta să-și rupă măcar 5 minute pe zi numai pentru ele, să se relaxeze și să se binedispună. Dar pentru că nu am nici o baghetă magică și șansele să capăt una sunt reduse, am scris Destin de mamă tocmai pentru cele 5 minute din zi pe care le merită fiecare părinte din plin.

** Cutia Pandorei, mi-am imaginat acest joc ca un prieten pe care nu îl avem lângă noi în momentul acela când ne-am dori, când am avea nevoie, să încurajeze femeile să se întâlnească mai des și să se ventileze, să aducă o vorbă bună în cuplu atunci când credem că nimic nu se mai poate face, să zâmbim și să ne amintim că nu suntem niciodată singure!