Când copilul răcește e semn că mama are nevoie să facă pauză și să se relaxeze

Am sunat ieri la prietena aia super mega ocupată care nici la telefon nu răspunde, nici mesaje nu citește și minune, i-am auzit vocea:

– Bună, ce faci? întreb eu puțin mirată.

– Are febră cel mic și plec acum de la birou, mă duc acasă. Fac schimb cu soțul meu, să se ducă și el jumătate de zi la serviciu.

Q.e.d

Mi-a zis soră-mea la un moment dat treaba asta: când ești stresat, creierul tău se concentrează pe eliminarea stresului și nu pe activitățile pe care ți le-ai programat să le faci.

Când am auzit eu treaba asta, mi-am luat notițe, să nu care cumva să uit minunăție de sfat. Adică, să nu mă mai stresez că n-am timp să termin că oricum n-o să termin, stresându-mă că n-am timp.

Cam atât de complicată-i viața!

Partea proastă e că oricât am nota, parcă tot nu vrea să intre la mansardă. Că las c-o scot eu de la capăt, că eu știu cum se face, mă stresez că altfel nu ai cum, mă enervez că așa-i viața în orașul ăsta, cine, eu? eu nu sunt stresat, așa vorbesc eu și scuze din astea ca să nu părem stresați când de fapt, am da cu timpul de toți pereții și-am pleca în lumea largă.

Am unul dintre copii răciți. Nimic grav, o răceală, niște febră, îl țin sub control și pe ambii acasă că-i mai simplu pentru toată lumea.

Doar că, vedeți voi, răceala asta a venit neplanificată și mi-a dat programul peste cap. Aveam niște drumuri de făcut, niște păr de depilat, articole de scris, emailuri de răspuns, treburi serioase care au trebuit toate amânate.

Stresată? Cine, eu?

Un neuron cam prostuț îmi tot repeta:

– Vezi că n-ai să le poți face, nu o să ai timp, va trebui să faci supă la copii, să stai cu ei, să te joci, relaxează-te, ia lucrurile așa cum vin.

Cine să-l creadă când eu le știu deja pe toate? Mai puțin asta cu relaxatul, da` doar n-o fi chiar atât de important.

– Bine, bine, copil bolnav, dar o să am timp să scriu și eu măcar un rând.

– N-ai să te poți concentra!

– Bine, dar măcar un email am să trimit.

– Nici email.

– Nici să lucrez la proiectul meu nou?

– Nici.

– Ia, mai du-te și lasă-mă că mă enervezi, i-am zis eu ăstuia mic de mă stresa la creier.

S-a dus el învârtindu-se cu noaptea ce trecuse și când m-am trezit de dimineață nu știam ce să fac mai întâi. Ia temperatura, vino cu ceaiul, stai lângă copil, stai și lângă celălalt, i-am pus la un film, stai să fac o supă și când am văzut că-i ceasul 11 iar eu nici cafeaua n-o băusem, m-a luat o jale de nu mai știam dacă am pus pătrunjel sau păstârnac în supă.

A început să mă enerveze totul: în primul rând, răceala, apoi, supa, toate legumele care au aceeași culoare, bidonul de apă care se terminase, cafeaua care nu se făcuse singură, clienții care mă sunau și habar nu aveau că am copiii bolnavi acasă, niște insensibili, deci, nu era nimic care să nu mă enerveze. Mai puțin copiii care erau semi adormiți și n-aveam cum să mă supăr pe ei. Dar pe mine să nu mă văd în fața ochilor!

Că uită-te ce stresată sunt, când o să le termin pe toate?, când o să le fac pe toate?, mi se părea că și haine am de spălat cu toate că abia spălasem, parcă și casa se umpluse de praf, toate, toate căzuseră pe mine acum, când eu aveam un milion de lucruri de făcut pentru birou și altele de-ale mele.

Și-a dat Dumnezeu și s-a făcut și ora 12, le-am dat de mâncare copiilor și i-am culcat. Ei n-au dormit, dar s-a apucat fiecare să facă un puzzle în liniște, până să apuc eu să-mi fac o cafea, prima-n zi, și să mă pot aduna.

Scoate notițele și repetă după mine

Deci, dacă eu sunt stresată, creierul meu nu face altceva decât să încerce să elimine stresul și nicidecum să se concentreze pe supă, mi-am repetat precum repetam tabla înmulții cu 1 în clasa a II-a. V-am zis că îmi luasem notițe.

Păi și dacă știi ce face creierul tău, de ce-l mai pui să scrie emailuri, să șteargă și praful? Că n-are cum, nici cu o cafea, nici cu 10.

Și m-a luat așa un fel de liniște pe interior, era și de la cafeaua aia bună servită cu ceva bomboane bune rău cu ciocolată neagră, și mi-a venit acest gând filosofic în minte:

– Dacă răceala vine la oameni ca să ne transmită că organismul are nevoie de o pauză, atunci răceala vine la copii din același motiv, să amintească mamelor că e timpul să mai stea și cu ei acasă. De parcă n-aș sta cu copiii în fiecare zi, dar probabil, zice destinul că nu e suficient. Și cine sunt eu să fiu contra lui?

Așa că, mi-am mai făcut o cafea, am mai luat 3 bomboane, am închis tot ce era de închis la birou și alte lucruri extra, și mi-am zis: păi dacă e de stat cu copiii, atunci să stăm cu ei!

Și-am stat. Și ne-am jucat, am făcut ordine la jucării și cărți, am făcut pungi pentru donat, am dansat, am cântat, am citit puțin, iar ne-am jucat și-am petrecut un timp minunat pe care, sincer, oricât de mult am stat în ultima perioadă cu ei, n-a fost ca până acum.

Și știți de ce? Pentru că m-am relaxat, iar creierul meu era concentrat nu pentru a elimina stresul, ci, din contră, pentru a duce la bun sfârșit obiectivul propus: cel de a sta împreună cu copiii.

Întâmplător sau nu, copilul n-a mai făcut febră, dar îl mai țin o zi acasă că mi-a plăcut tare mult să fiu relaxată.

People photo created by prostooleh – www.freepik.com„>Sursa foto