Dragostea începe după 3 ani
Dragostea începe după 3 ani, căci până atunci a fost pură nebunie. Aș spune eu ca să sune bine.
În realitate, cred că în primii 3 ani trăim o perioadă roz în care fiecare dintre parteneri se arată în lumina cea mai frumoasă, iar celălalt îl vede ca împlinind proiecțiile din capul lui.
Adică, o frumoasă iluzie, o Fata Morgana a zilelor noastre. Sau cum s-ar zice în psihologie, trăim pe vârful eisbergului, unde totul este frumos și potențial salvator.
Relațiile care sunt făcute să dureze, reușesc să ajungă la final de 3 ani cu un bagaj suficient de încărcat cu ustensile de supraviețuire care să le ajute să depășească pragul. Multe dintre ele, însă, se pierd pe parcurs.
Abia acum putem spune că începe dragostea.
Când depășim un prag important din relație. Când am pus o bază, o structură pe aceleași valori, principii, când ne-am setat un obiectiv și ne-am antrenat pentru același drum.
Dragostea e mai mult decât iubire pasională. Este despre a trăi la unanim cu cealaltă persoană, a respira în același ritm, și din păcate, îmi asum când spun, că foarte puțini au șansa să o întâlească în viața asta. Și nu pentru că e greu de găsit, că nu e, ci doar că intrăm în relații care ne blocheză să fim disponibili pentru cine contează.
Suntem atât de speriați că rămânem singuri, că ne rămân copiii fără familie, că ce zice lumea, mama, tata, încât, inima nu mai are glas să spună și lacrimi să plângă.
Trăim în minte.
E și acesta un stil de viață și acum avem și Sf Valentin și Dragobetele ca să parfumeze cu iz de speranță că poate, într-o zi.
Mintea nu va avea niciodată capacitatea de a ne aduce în fața noastră omul potrivit. Pentru că nu e datoria ei.
Inima este responsabilă pentru a simți dacă omul de lângă noi este vocea trăirilor noastre.
Mi-a apărut de curând în feed, o listă cu ce să faci ca să ai o relație sănătoasă cu partenerul.
Știți că eu nu cred în liste, le citesc pentru inspirație. Dar nu e greșit a crede, atunci când funcționăm din minte. Mintea are nevoie și ea de hrană, chiar dacă nu e cea mai sănătoasă, nu e frumos să o înfometăm. Reversul medaliei e că la un moment dat se se va îmbolnăvi și va suferi, dar și asta e o alegere și numai de noi depinde pe ce drum o luăm.
Lista asta spunea, printre altele, să nu ne reconectăm cu foștii, să nu mințim, să facem lucruri care ne plac la amândoi, să vedem un film, să ne îmbrățișăm că nu e totul doar sex.
Na, listele prea bine cunoscute.
Uitându-mă la lista asta de două ori, eu aș reintitula-o astfel: lista de verificare dacă ești în relația potrivită.
Că dacă te-ai reconectat cu foștii, ai mintit, nu prea faceți lucruri împreună, nu aveți chef de îmbrățișări și nici de sex nebun, te-aș întreba: ce te mai ține aici?
Copiii? Regulile sociale?
Nu mă mai obosesc să scriu că bănuiesc că dacă ai ajuns să mă citești, știi deja că acesta nu e un motiv suficient de bun să-ți faci inima să sufere în halul acesta. Că într-o zi se va opri de supărare și vei muri nefericit.
Cum totuși aș putea să fiu într-o relație potrivită? E posibil să vă întrebați.
Răspunsul meu pe scurt este acesta: când omul de lângă tine te susține în absolut tot ceea ce te face să fii tu însuți. Te susține să crești și să te dezvolți, ca om și nu ca mamă, soție sau angajat, unde omul cuprinde toate celelalte roluri sociale.
Doar că, pentru ca cel de lângă tine să te susțină, are nevoie ca lângă el să stea un om care știe ce vrea cu capul pentru că și-a ascultat inima.
Așa că, iubirea nebună durează 3 ani, dragostea începe după 3 ani, iar împlinirea, respiratul la unanim, o viață întreagă.
Până acolo, însă, avem flori, film și…Dragobete!
