-
Jucăria cea mai frumoasă a copiilor sunt părinții
– Mami, ce se face de Ziua Copilului? – Mergem în parc și ne jucăm. – Ba nu. Părinții fac ce vor copiii. – Și ce-ai vrea tu să fac eu? – Să-mi iei tabletă. – Iar mie o baghetă. – De Ziua Copilului toată lumea devine copil și ne jucăm împreună. – Păi da, eu cu tableta, Beti cu bagheta, iar tu te uiți la noi. Voi ce faceți de Ziua Copilului? Se știe că pe vremea copilăriei noastre, singurele bucurii erau desenele pe asfalt iar în cazul meu se organizau concursuri de scriere literară de unde eu mă întorceam acasă cu un teanc de cărți. Visam la bani…
-
Arma secretă a părinților, a lui Batman, Superman și a cui mai vreți voi că toți câștigă la final
Știți ce e cel mai aiurea când două mame s-au întâlnit în colțul din spate al casei, alergate de copiii care joacă prinselea, care stau pitite și-și povestesc ultimele crize? O a treia pe care când o întrebi plină de compasiune: – Și copiii tăi tot așa fac? Ea îți răspunde, zâmbind: – Nu, ei sunt bine. Haha, păi și la noi la fel, tu ce credeai? Glumeam și noi și nici ascunse nu stăm și nici înghețată încuiate în baie nu mâncăm Nu neg, poate că Duhul Sfânt și-a ales niște predecesori, părinți cu copii, ALEȘII care ne vor sta drept exemplu și după care se vor mai scrie…
-
Nu știu cum îl cheamă, dar îi voi spune Alex
O să vă zic din capul locului că unul dintre motivele pentru care prefer să stau mai mult în bula mea este că mi s-a luat de serviciile de proastă calitate care mă înconjoară. De oamenii plictisiți care-și fac treaba doar pentru un salariu de care oricum se plâng, de cei care urlă în trafic sau se bagă peste tine la semafor, de pietonii care nu traversează pe verde și de copiii care se autointitulează ”barosan” și mănâncă chipsuri în parc. De oameni care se plâng întruna de tot felul de lucruri, dar nu fac nimic să schimbe ceva în viața lor. De evenimente la care oamenii merg să-și arate…
S-ar putea să-ți placă și
Acum și aici
Ce cauți tu în viața mea?
Tu a cui ești? Părinții tăi cu ce se ocupă? Cine-i soțul tău?
-
Prietena mea cea mai bună
Acum 7 ani, când am devenit prima dată mamă n-aveam nici cea mai mică idee cum urma să fie. Sora mea avea deja 3 copii, locuia în acelaşi oraş cu mine și din afară ai fi putut crede cu ușurință că m-ar fi putut pregăti pentru etapa în care urma să intru. Apoi, o aveam pe nașa noastră de cununie, și ea mamă de un copil, apoi era mama mea și îl aveam pe soțul meu care îmi era mereu aproape. Am citit ceva cărți, mai citeam una alta pe un site cu bebeluși însă când m-am întors acasă pentru prima dată cu Andre în brațe, de departe eram cea…
-
Bună dimineață! Azi mă voi ocupa de toate probleme tale, iar tu – Savurează ziua!
Tocmai ce citisem acum vreo 2 zile o postare cu nu știu câte mii de distribuiri pe Facebook cum un tată și-a dus pentru prima dată copilul la grădiniță în ziua cu atentatele din 11 septembrie 2001, a întârziat și iată că astăzi trăiește datorită acestui lucru. Un altul a dat cafea pe el, a întârziat ca să se schimbe și trăiește și astăzi datorită acestui lucru. Și tot așa, concluzia fiind că lucrurile care ni se întâmplă în viață, care ne scot din ritm și ne frustrează apar în viața noastră cu un sens, iar tot ceea ce putem face este să le primim cu brațele deschise. Eu cred…
-
Ziua în care mama s-a relaxat, iar copiii s-au jucat + CONCURS
Nu știu cum e la voi, dar atunci când ai doi copii și unul vrea să se joace cu tine DOAR cu Lego, iar altul cu tine dar NUMAI de-a medicul iese întotdeauna orice, mai puțin liniște în casă. Că se știe, mama e doar una, oriunde în lumea asta, cu un singur cap și două mâini. Oricât de mult ar vrea, n-are cum să le înmulțească. Într-una din zilele astea, când băusem suficientă cafea și casa arată lună, dar nu plină ci pătrar, mi-a venit o idee genială. Nu-mi vin multe, dar și când mă lovește e de notat în calendar cu pix roșu. I-am stârnit să facă povești…
-
Femeile nu vorbesc mult, ele se relaxează
Că femeile vorbesc de 3 ori mai multe cuvinte pe zi, am tot spus-o. Și nu că așa vor ele sau că au avut vreo alegere de făcut, ci așa ne-a lăsat pe noi Dumnezeu: femeile să vorbească, să facă pilaf creierii bărbatului de dimineață, iar bărbatul să audă tot în timp ce se întoarce pe partea cealaltă și mai trage un pui somn. Femeile să reușească în mai puțin de 2 minute să afle tot ce s-a întâmplat în ultima lună în cartier, pe când bărbatul trăiește fericit chiar și fără să-și cunoască vecinii de vis a vis. Iar femeile…de fapt, mai bine să vă povestesc: Zilele trecute, după…
-
Cea mai bună prietenă
Prietena mea ce mai bună, știți voi, prietena aia pe care o suni pentru orice, cu care ai copilărit sau parcă v-ați știi de o viață, prietena aceea care n-ar spune niciodată nu pot și care oricând are un cuvânt de încurajare pentru tine, cu care te înțelegi din priviri și cu care dacă nu te vezi cu anii când vă revedeți luați povestea de unde a rămas, prietena asta a mea e plecată de foarte mulți ani în Londra. Ieri, după foarte multe luni de liniște, i-am scris și ne-am apucat să vorbim minute în șir. Ce bine a fost! Nu că ne-am fi spus chestii super adânci și…
S-ar putea să-ți placă și
Despre Portugalia și cum mi s-a schimbat viața (partea 4) – Omul care citea din copilărie
Să-ți trăiești viața ca un copil abia născut care caută brațele părinților pline de acceptare și iubire!
Ce nu ne omoară, ne face mai puternici. Și cu câțiva neuroni frustrați la terapie.
-
Cozonaci moldovenești aerați și pufoși
Nu mi-au plăcut niciodată cozonacii în mod special. Știți, probabil deja, că sunt adepta bomboanelor care strică dinții și uneori a înghețatei și cam atât cu dulciurile pentru mine. Însă am o mătușă care pe când eram copil și mâncam un măr la lună ne servea cu cel mai bun cozonac evăr! Practic, a stabilit nivelul superior și totul a devenit: – Nu-i la fel de bun ca al lui Tanti Rica! Ba aluatul mi se părea prea aspru, ba prea compact, ori prea dulce, ori fără gust, ori cu prea multă compoziție, ori prea puțină. Pe când al lui Tanti Rica e aerat, suficient de dulce ca să meargă…
-
9 ani de căsnicie. Nu cei mai simpli și nici cei mai ușori.
Acum vreo 3 săptămâni am plecat pentru câteva zile cu copiii, în vacanță, la părinții mei în Bacău. Soțul meu a rămas acasă pentru că nu a avut liber, iar zilele de concediu sunt bine calculate pentru la vară. Abia ce ajunsesem, copiii obosiți, miorlăiți, flămânzi, eu nu visam decât la o gură de liniște și puțină cafea când mă sună să mă întrebe ceva de un contract. Puteam să nu-i răspund, dar eu răspund mereu la telefoane, mai ales la ale soțului meu. Nefiind însă momentul potrivit îi spun, în portugheză: – Nu mă pot gândi la asta acum. Vorbim mai încolo sau mâine. Abia când începi să vorbești…
