-
Posed soţ. Ce fac cu el de ziua lui?
Se apropie acea perioadă din an când el nu are nevoie de absolut nimic, iar tu trebuie să-l faci să creadă că are atâta nevoie fix de acel ceva ce urmează să i-l oferi în dar. Mai ales, că el nu are nevoie niciodată de nimic, iar orice i-ai da face subiect de glume cu amicii până la primăvară. Parfum? M-am plictisit de atâția ani să îi cumpăr mereu același parfum. Șansa să-l mai schimbe stă doar în prieteni. Haine? După ce am pierdut anul trecut vreo 2 zile prim mall să îi refac garderoba, m-a trimis cu jumătate din cumpărături înapoi că ”nu sunt la modă”. Și își cumpără…
-
Eroul, eroina și mușchii de pe ei
Ieri am fost la Mecanicul 2. Filmul ăla în care Jason Statham, acest haiduc al secolului 21, omoară pentru bani oameni răi care fac trafic de arme, oameni, droguri, ce mai, toți nenorociții planetei. Alte opțiuni interesante nu mai erau la cinema și mie oricum îmi place Jason Statham cum arată. Îl am pe facebook pe lângă Vin Diesel și Axl Rose. Așadar, oricât de prost e filmul, mă duc oricum, măcar să-i văd mușchii pe ecranul gigantic de la cinema. Nu am mai fost de mult la film, cred că ultimul a fost Jocurile Foamei – ultima parte, care nu m-a impresionat. Povestea pe scurt – În două ore…
S-ar putea să-ți placă și
Sacrificiul de a alege să fii fericit
Șoc și groază: Copilul meu nu citește!
Alter ego-ul meu masculin
-
Gândurile unei mame după vacanță
Honeyyyy, I am hooome! După un drum de 14 ore, nu știu cum naiba, cu cât pare că se simplifică modul de călătorie, cu atât mai mult dureaza să ajung la destinație…..14 ore, trezită la 6 dimineața și ajunsă în casă la fix 8 seara, ora României. Copiii nu au dormit absolut deloc. Cum e să ai doi copii, relativ mici și să nu doarmă 14 ore? Deci, cum e posibil? Să vă spun – drumul de 2 ore cu mașina a fost o ceartă continuă pe biscuiți, cărți de povești, unul voia mai tare muzica, altul mai încet, de ce e noapte, când vine ziua, unde plecăm, de ce…
-
Ne naștem perfecți, ce se întâmplă după?
Știți nopțile acelea când copiii sunt mici și răciți, iar tu nu poți dormi de grijă sau sunt mari și au plecat să doarmă la un prieten, iar tu nu poți dormi de griji că așa sunt mamele, își fac griji chiar și atunci când dorm cu pruncii-n brațe și se întreabă: oare sunt o mamă bună? Și doar dacă ar fi această întrebare. Dar e suficient una să deschidă robinetul, că încep toate întrebările pământului, că așa e mintea mamei, neobositoare, mereu curioasă și întrebătoare: de ce te strigă numai pe tine copilul, de ce doar tu reacționezi când plânge copilul, de ce ți se spune să ignori și…
-
Vacanța e despre oboseală, găleți de cafea și lecția de a renunța la control
Se știe că în momentul în care devii părinte, vacanța își schimbă brusc sensul din dicționar. Dex-ul spune că vacanța este acea perioadă de odihnă acordată elevilor și studenților pe o anumită perioadă sau concediu de odihnă. Acuma, părerea mea e că despre orice poate fi vacanța, mai puțin despre odihnă. De exemplu, azi noapte, în vacanța copiilor și cu mama acasă, am fost la film. Singura variantă a fost să mergem la unul de la 11 noaptea pentru că până atunci am făcut baie la copii, le-am dat de mâncare și i-am adormit. Apoi, am plecat la cinema mâncând doar niște popcorn – pentru că ori iei o cină…
-
Răbdarea sisifică a portughezilor
Dacă stau prost la vreun capitol, cu siguranță acela este răbdarea. Iar cum răbdarea vine mână-n mână cu tonul scăzut și calmul în vorbire, v-ați făcut deja o idee cam cum NU sunt eu în realitate: o prințesă suavă și gingașă care se mișcă în reluare și șoptește povești la copii diafani. Eu ori vorbesc precipitat, ori dorm, ori m-aude toată plaja, ori dorm, ori sunt prima la semafor, ori dorm. Acum vreo 12 ani, când ajunsesem prima dată în Portugalia, singura care alerga după autobuz mai ceva ca Bolt la Jocurile Olimpice (să amintim totuși că la proba de viteză din generală eram cea mai bună) eram, bineînțeles, eu.…
-
Din Porto, cu dragoste
Am așteptat 2 ani jumate ca să plecăm cu ambii copii într-o plimbare de o zi. Mai exact în Porto și mai concret, am uitat pentru o zi de programul nostru normal. Căci dacă am avut o constantă în toată viața mea de mamă aceea a fost cu siguranță programul de masă și de somn. Mai mult decât atât, Beatriz avea febră și nici fusul orar nu era chiar de partea noastră – două ore diferență nu e de ici de colo, când e 5 dimineața și copilul tău se trezește ca fiind 7. Sau e 10 și copilul vrea să mănânce de prânz. Dar în familia noastră, planul e…
-
Familia noastră cea de toate zilele
Dacă ar fi să fac un clasament al problemelor pe care le au femeile din postările cu care vin în contact – mă refer aici la grupurile de pe Facebook, dar luând în calcul și persoanele cu care mă intersectez zi de zi, la loc de frunte ar sta relația de cuplu. Relație care, indirect, se manifestă printr-o relație conflictuală și cu copiii. Eu nu fac abstracție. Orice discuție în contradictoriu mă enervează până la punctul de îmi vine să mă îmbrac și să plec unde văd cu ochii. Și să nu mă mai întorc NI-CIO-DA-TĂ! Dar nu plec, știți de ce? Pentru că și el ar putea să facă…
