Într-o viață sănătoasă de cuplu, vocea-i blândă și gunoiul dus.
Eu nu știu sincer ce-a fost în capul lui Dumnezeu când a creat bărbatul și femeia. Așa combinații de hormoni, celule, nervi și neuroni, calculați perfect încât unul să plece la vânătoare după carne de pui nehormonat și celălalt să stea acasă cu copiii, și totuși atât de imperfecți încât unul să se plângă de epuizare și nesomn, iar celălalt să-i turuie cum ar trebui să-și organizeze mai bine ziua, de mă întreb cum pe unii îi mai ține în viață.
Și totuși, dacă ar ști bărbatul că, atunci când femeia e supărată, a avut o zi grea în bucătărie, nu vrea cafea și nici înghețată, nici filmul nu-i mai place și nici masajul n-o mai relaxează, e mai bine să evite întrebările de tipul:
– Ești supărată? sau
– Ai pățit ceva?
Multe zile liniștite ar mai fi la ei în casă.
Și cum ar trebui să știu ce are dacă nu întreb?
Poate că se întreabă unii dintre voi, de altfel, rezonabili.
Logic, aveți dreptate. Dacă nu întreb, nu cunosc răspunsul. Dar dacă ar fi fost totul atât de simplu, am fi trăit într-o lume perfectă în care toată lumea s-ar fi înțeles cu toată lumea, copiii ar fi înțeles de prima dată că nu mai au voie dulciuri, bărbatul ducea gunoiul în pas de tango fără să-i amintească nimeni o dată la 3 ore, iar femeia ar fi fost bună și înțelegătoare cu scorpia de la birou.
Lumea reală, însă, e cu mult mai palpitantă.
Copiii nu înțeleg de prima dată, bărbatul are nevoie să i se spună ca să facă, iar femeia are nevoie să fie ascultată ca să spună.
Mai complicat de-atât nici că se putea.
Și o mai scoatem, oare, la capăt?
Asta e în funcție de fiecare câtă răbdare mai are, nervi de pus în joc, iubire și de restul, acceptare.
Unii, pe la mijlocul distracției, divorțează. Alții, se mută în camere separate. Câțiva își joacă toți neuronii pentru câteva minute de speranță, murind cu ea în mână și cu creierul făcut pilaf, și mai sunt ceilalți care mai au ceva resurse să lupte, să stea împreună.
Că unde nu e conflict, nici dragoste nu este. Și nici nu există mod mai puternic de a întări relația între doi oameni ca atunci când rezolvi un conflict, când pui partenerii față în față, când îți arunci istoricul pe masă și mutați piesele ca într-un joc de șah până când regina rămâne în viață, iar regele îi ține spatele.
Tot o strategie e și asta, unde obiectivul final e să rămâneți împreună, dacă mai merită
O iubești pe femeia din fața ta? Duci dorul îmbrățișării ei calde de-acasă? Ai împărți cu ea bucata de T-bone din farfuria ta, doar puțin, așa, de poftă și te vezi la bătrânețe, ținându-vă de mână, ea tăindu-ți unghiile, tu, înnodându-i șireturile?
Dacă ai răspuns pozitiv la întrebările de mai sus, atunci sigur nu-ți va fi greu, în ziua aceea când nici cafeaua nu-i mai place și nici masajul n-o mai relaxează, să mergi spre ea, să zâmbești înțelegător, s-o iei în brațe și să-i spui, atât:
– Dacă ai nevoie de ceva, orice, eu sunt aici, să te ajut!
Și nu uita, că tot ceea ce pentru tine pare evident, pentru ea e o confirmare că îi ești alături.
Că unde nu e pace în casă, nici liniște în suflet nu e!
