Oamenii care mi-au fost alături

Știu că toată lumea vorbește despre coronavirus, eu tocmai m-am decis că prima dată când voi ieși din casă mă voi duce să mă tund. M-am uitat pe pozele mele de acum un an și mi-am dat seama că îmi stătea mai bine atunci. Nu știu dacă e de la faptul că stau închisă în casă, că sunt singură toată ziulica cu copiii și cea mai nebunească idee mi se pare normală, dar noroc că nu mi-am propus să-mi schimb sexul. Imaginați-vă, numa, fața lu bărbatu-meu când ar fi aflat.

Dar articolul acesta nu este despre coronavirus sau stat în casă. Mă rog, atinge cumva tangent subiectul, mai există ceva de spus în zilele noastre fără să nu fie tangent cu virusul care va marca pentru totdeauna secolul XXI?

Așa cum probabil unii dintre voi știți, pe 27 martie urma să-mi lansez cartea devenirii mele, Destin de mamă.

Dacă ați pierdut povestea, o puteți citi mai jos, în formă completă:

– Visul meu de vine realitate, partea I

– Visul meu devine realitate, partea II

– Visul meu devine realitate, partea III

– Destin de mamă. Cartea

– Lansarea

– Dezlansarea

Pe cât de mult m-au întrebat prietenii mei:

– Cum te simți că a trebuit să renunți la lansare?

Pe atât am simțit că nimic mai provocator și mai nemuritor putea să se întâmple decât să anulez evenimentul pe timp de coronavirus.

Și asta nu pentru că nu am visat acest moment practic mai mult decât mi-am imaginat propria nuntă, dar datorită oamenilor pe care îi port cu mine zilnic, care fac parte din viața mea de zi cu zi, parcă nici un rău nu ne poate dezbina,

Nici un coronavirus nu ne poate despărți.

În primul rând, au fost copiii mei care m-au lăsat să scriu chiar și atunci când voiau să le tai un măr, să le spun unde este telecomanda, să le răspund dacă-i las pe Ipad sau când vine primăvara și implicit, ziua lui Beti.

– Mami scrie ceva, copii, lăsați-mă puțin. Iar ei m-au lăsat.

Știu că nu e tocmai simplu să existe o mamă ocupată cu ceva ce ei încă nu înțeleg perfect, dar când au văzut cartea cu numele meu pe masă, au făcut ochii mari și-au zis:

– Mamiiiiiiiii! Ce tareeeee! Ești tu? Ești scriitoare???

Apoi, a fost soțul meu care m-a trecut prin toate stările, de la agonie la extaz și invers. Totul a început anul trecut, în februarie când am început să lucrez la carte și mi-a spus într-un moment de mare stres, momentul meu de stres, se înțelege, că el nu e aproape niciodată stresat, nu știu exact cum face.

– Mai lasă-mă cu temerile tale, că nu poți, că nu știu cine e vinovat pentru nereușitele tale. Știi ceva? OK. N-ai fost cel mai fericit copil, am înțeles, dar acum e momentul să faci ceva cu asta! Nu știu ce, fă ce vrei, dar fă ceva că eu cu tine așa nu mai pot!

I-aș fi dat vreo două dar mi-am dat seama că are dreptate. Atunci, mi-am spus așa: ai dat de naiba, băiatule! Am scris, iar lui i-am trimis nota de plată.

După aceea a fost sora mea, Oana Moșoiu, care m-a sunat într-o zi și mi-a spus:

– Tu trebuie să scrii o carte cu toate poveștile #destindemamă de pe Facebook. Multe mame vor râde, vor plânge și se vor iubi mai mult.

Am lăsat romanul de dragoste la care lucram atunci și mânată de gândul că această carte le va face pe mame fericite, am scris-o cu cea mai mare dăruire posibilă.

Apoi, prietenele mele bune: Alina Avădanei, Mariana Carvalho, Mihaela Amăriei, Ada Chindea sau grupul de psihologi cum le mai numesc eu, pe care le sun ori de câte ori mă arde inima de griji. Pe ele le-am stresat să-mi citească toate versiunile de manuscrise, 7 la număr, le-am întrebat zeci de lucruri, m-au ajutat cu idei acolo unde mie îmi lipsea experiența, iar Mariana, prietena mea portugheză a făcut un efort extraordinar să citească totul în română și cu pixul să comenteze pe marginea foilor.

Editoarea Silvia Buzori care m-a ajutat să aduc cartea la cea mai bună variantă posibilă, precum o moașă care stă la căpătâiul mamei când dă naștere copilului, după 9 luni de sarcină și travaliu.

Mirona Tartan, ilustratoarea, care a demonstrat o răbdare sisifică de a finaliza cele 25 de imagini și care mi-a înțeles perfecționismul. O să rămână mereu în inima mea că altcineva m-ar fi trimis demult la plimbare.

Iar la final, când nu mai vedeam luminița de la capătul coperții, s-a luminat strada mea și-am văzut-o pe Cristina Adam care a creat fotografia și coperta în sine, exact așa cum mi-o doream.

Iar când toate au devenit una într-un mare document word, m-am întrebat complet pierdută:

– Și-acuma ce fac?

Am ajuns astfel la Mugur Cornilă care mi-a pus textul în pagină, a ordonat imaginile, mi-a luat ISBN, a dat-o la print și care el nu știe, dar va rămâne mereu omul care a pus în concret, un gând nebun sub formă de vis.

Dar nimic din toate astea nu ar fi fost posibil fără comunitatea blogului meu fără de care nici măcar la masă nu m-aș fi așezat să scriu.

Lansare cu rose și părinți fericiți într-o vineri seară

Într-o viață și-o lume paralelă, unde copiii merg dimineața la școală, părinții la serviciu, oamenii se salută pe stradă, dau mâna, iar prietenii se îmbrățișează tare, mamele se întâlnesc la cafea, iar bărbații văd meciurile în grup la unul dintre ei acasă, pe 27 martie ne-am fi întâlnit la cel mai distractiv și relaxant eveniment.

În realitatea de astăzi, unde copiii stau închiși în casă, mamele sunt profesori, bucătărese, angajate, soții, femei în casă, surori, nepoate, fiice și mătuși, prietene și iubite, toate în aceeași zi dacă s-ar putea, bărbații merg la serviciu și nimeni nu se mai salută, nu se mai pupă și nici nu se mai îmbrățișează, toată lumea vede ce vrea la el acasă, închis cu două rânduri de chei pe dinăuntru ne întâlnim online la cel mai distractiv și relaxant eveniment.

Pentru că viața în coronavirus e grea și mamele sunt stresate vă invit cu drag și voie bună să ne vedem parțial fețele și paharele, tot pe 27 martie, că e o vineri și sâmbătă nu e zi de școală acasă, deci putem vorbi toate cele 25 000 de cuvinte plus extra bonus 5000 de la bărbatul care tace mai mult în perioada asta, pe principiul: cu cât e mai nervoasă nevasta, cu atât bărbatul să tacă mai mult!

Lansarea care va fi mai mult o întâlnire a mamelor care au nevoie de ventilare se va ține on line, vă voi anunța eu pe facebook ce și cum, voi însă nu veți avea nevoie decât de internet și vin. Sau ce beți voi vineri seara după ce v-ați culcat copiii. Ca să știu pe cine mă bazez și să-mi facilitez partea tehnică, dați un semn printr-un comentariu la acest articol.

Găsiți cartea de comandat aici, iar la orice comandă veți primi un dulce sănătos de la partenerii mei de suflet Sweeteria.

Încă nu s-a inventat motivul pentru care mamele să nu se relaxeze între ele!

Heart photo created by freepik – www.freepik.com„>Sursa foto