Ne naștem perfecți, ce se întâmplă după?

Știți nopțile acelea când copiii sunt mici și răciți, iar tu nu poți dormi de grijă sau sunt mari și au plecat să doarmă la un prieten, iar tu nu poți dormi de griji că așa sunt mamele, își fac griji chiar și atunci când dorm cu pruncii-n brațe și se întreabă: oare sunt o mamă bună?

Și doar dacă ar fi această întrebare. Dar e suficient una să deschidă robinetul, că încep toate întrebările pământului, că așa e mintea mamei, neobositoare,  mereu curioasă și întrebătoare: de ce te strigă numai pe tine copilul, de ce doar tu reacționezi când plânge copilul, de ce ți se spune să ignori și tu nu poți, de ce te stresezi la lucruri aparent nesemnificative, de ce ți se zice că ești prea blândă și tu crezi că faci bine, de ce doar tu auzi copilul plângând noaptea, de ce ești extrem de obosită (chiar și când ești în concediu), de ce nu poți să dormi, ce e greșit, care-i problema?? Sunt eu nebună??

M-au cam urmărit întrebările astea în această perioadă, mai mult ca oricând. Și știam ceva și nu vedeam luminița, îmi scăpau informații dar știam că trebuie să fie ceva, undeva ceva se întâmplă în noi care ne duce și ne aduce diferite experiențe. Oamenii se nasc cu de toate. Cu un organism care funcționează perfect.

Ce se întâmplă, după?

Responsabilă de toate aceste modificări și rădăcina legăturilor emoționale, pare să fie  oxitocina, numită și ”hormonul iubirii”, o substanță chimică produsă de glanda pineală (găsită în creier și asociată emoțiilor) care se eliberează în timpul manifestărilor de tandrețe, mângâierilor, îmbrățișărilor, vorbelor afectuoase sau când privim fotografia persoanei iubite.

Concret, cum funcționează oxitocina, la ce ne ajută și ce putem face ca să o folosim în beneficiul nostru?

1. Oxitocina este indispensabilă la crearea contracțiilor la naștere și care ajută ulterior, la formarea relației inseparabile încă din uter: mamă – copil. Astfel, se explică și situația mamelor care își abandonează copiii la naștere. Un motiv poate fi că nu au secretată oxitocina din diferite motive: copilul provine dintr-o relație defectuoasă, copilul este nedorit, perioada de graviditate suferă traume, nașterea este provocată sau produsă în condiții nepotrivite. În plus, oxitocina ajută în procesul de alăptare (Oxitocina determină curgerea laptelui în sinusurile sub-areolare, și de acolo în mameloane. Sursă: Wikipedia)
2. Oxitocina ajută la legarea cuplului sau în relația părinte – copil, fiind eliberată atunci când folosim cuvinte drăgăstoase și îmbrățișări. Doar că, din moment ce oxitocina este responsabilă încă de la naștere de formarea relației mamă – copil, se înțelege că mama este cea care deține controlul relației emoționale cu copilul. Asta ca să răspundem la întrebările de mai sus. De ce eu, de ce eu? Cu alte cuvinte, oricând cineva din jurul nostru se simte trist sau supărat, o îmbrățișare face cât 1000 de cuvinte.
3. Ajută la creșterea optimismului sau stimei de sine, de aceea, educația de orice natură se face cu îmbrățișări, vorbe dulci, mângâieri pe creștet, pupici cu sclipici.
4. Oxitocina are proprietăți anti – inflamatorii care îi oferă atribute de a fi utilizat în tratamente ale rănilor fizice. Vă sunt cunoscute, probabil, filmulețele cu copii nou născuți care sunt readuși la viață de îmbrățișările și vorbele dulci ale mamei.
5. Ajută la menținerea siluetei – oxitocina crește toleranța la glucoză și toleranța la insulină. Știți momentul ăla când îți vine să mănânci 1 kg de înghețată sau o tonă de ciocolată când suferi din dragoste? Sau când pur și simplu, ai avut o ceartă cu buna ta prietenă sau o zi extrem de proastă la birou.  Sau poate chiar l-ai auzit pentru prima dată pe copilul tău spunându-ți că ești o mamă rea! În toate aceste cazuri, nivelul de oxitocină este sub zero. Și atunci, ai nevoie să fii luat în brațe, să te asculte cineva cu blândețe sau, ia cu înghețată. Mâine va fi mai bine!
6. Crește sentimentul de empatie – filmulețul de la sfârșitul articolului explică extrem de bine și frumos cercetarea care a dus la acest rezultat. Pe scurt, oamenii cu nivel crescut de oxitocină deveneau cu 80% mai generoși decât cei cu nivel normal.
7. Oxitocina ne definește ca oameni, ne ajută să creăm relații, să iubim, să empatizăm, dar, în același timp să fim invidioși sau geloși.

Buun! Pare destul de clar.

Și totuși, rămân întrebările: de ce pare că mama se stresează cel mai mult, că ea aude cel mai ușor copilul plângând, că ea simte când ceva nu e bine, și tata, oricât de mult și-ar dori, pare să fie cu un pas în spate?

Explicația este atât, dar atât de simplă.

Secreția de oxitocină este inhibată la bărbați de creșterea testosteronului. Cu cât nivelul de testosteron este mai mare (bărbații îl au de 10 ori mai mare decât femeile) cu atât ei devin mai egoiști, mai competitivi, mai răzbunători.

Așa că, nu e de mirare că acolo unde avem un bărbat cu nivelul de testosteron ridicat, avem un părinte mai puțin empatic. E un balans poate uneori, frustrant, dar absolut normal.

Iar acolo unde  pe femei oxitocina le ajută să devină mame devotate, pe bărbați îi transformă în războinicii luminii.

Cu alte cuvinte, nu e societatea care ne obligă în vreun fel sau altul să măturăm cabana în timp ce bărbații pleacă la vânat în pădure.

E natura noastră umană pe care o putem modela în funcție de organismul nostru unic și spectaculos!