Vacanța e despre oboseală, găleți de cafea și lecția de a renunța la control
Se știe că în momentul în care devii părinte, vacanța își schimbă brusc sensul din dicționar.
Dex-ul spune că vacanța este acea perioadă de odihnă acordată elevilor și studenților pe o anumită perioadă sau concediu de odihnă.
Acuma, părerea mea e că despre orice poate fi vacanța, mai puțin despre odihnă. De exemplu, azi noapte, în vacanța copiilor și cu mama acasă, am fost la film. Singura variantă a fost să mergem la unul de la 11 noaptea pentru că până atunci am făcut baie la copii, le-am dat de mâncare și i-am adormit. Apoi, am plecat la cinema mâncând doar niște popcorn – pentru că ori iei o cină bună ori vezi un film – iar după ce am adormit de vreo 3 ori și a patra oară, pe la jumătate am crezut că s-a terminat și m-am ridicat să plec – noroc că singurul neuron în viață mi-a șoptit duios, mângâindu-mă pe creștet:
– Hai, fă un efort, fă un efort că nu mai pupi cinema până la anul.
Cu chiu cu vai am reușit să văd finalul.
Ghici cui îi cad ochii-n gură, astăzi?
Vacanța e despre oboseală, găleți de cafea și lecția de letting go
Zilele trecute, în timp ce luam masa la restaurant și priveam copiii care se frichineau că mâncarea nu mai venea și ora de prânz trecea, am avut o revelație. Eu, mama obsedată de programul de somn și masă, a avut o revelație. Vacanța este și despre altceva – e despre letting go, așa cum i-a spus Otilia Mantelers la un moment dat pe Facebook și abia acum mi se aprinseseră și mie beculețele.
”Fiecare dintre noi are cate un nod de tensiune in relatia cu copilul sau. Pentru unii e mancatul prea putin sau prea mult, pentru altii e somnul dificil, sau nu ne place ca nu isi strang lucrurile din camera.
Un exercitiu de „let go” (de a lasa controlul la o parte) este sa renuntam la asteptarea pe care o avem de la copil cel mai tare.
Exercitiul este asa: pentru o zi sa lasam la o parte asteptarea
– copilul meu trebuie sa manance cum vreau eu
– copilul meu trebuie sa doarma cum vreau
– sa isi ceara scuze
– sa faca curat in camera
– sa nu gateasca cu faina
– orice alta asteptare care s-a innodat in acel nod de tensiune.
De ce e bun exercitiul? Fiindca vom avea sentimentul de eliberare pentru o zi. Fiindca avem sansa sa ne privim teama aceea in ochi. Fiindca in spatele asteptarii e o teama.”
(Sursa: Otilia Mantelers)
Când am citit această postare care avea și-o poză cu copiii jucându-se în făină m-a luat cu tremurat. În primul rând că și eu am această frică de făină. Să nu cadă făină pe jos, să nu se împrăștie că e greu de curățat. Iar textul mi-a rămas scris cuvânt cu cuvânt, undeva în minte.
Am mai spus-o și cu alte ocazii, în toată viața mea de mamă, constanta a fost programul de masă și somn. În 5 ani cred că m-am abătut de la el de maxim 10 ori. Adică, să nu se doarmă la prânz sau să nu se respecte orele de masă. De aceea, ieșirile la restaurant sunt foarte puține, iar petrecerile cu prietenii se țin la noi acasă.
Și asta pentru că, așa cum spune Otilia, la mine se creează un nod de tensiune. Toată lumea știe că un copil care nu doarme e predispus la lacrimi și crize. Iar eu gestionez extrem de greu crizele, de aceea prefer să le evit.
Un alt nod de tensiune sunt mesele lui Beti. Pentru că ea, dacă ar putea, s-ar hrăni cu aer. După 2 ani de stres și frustrare dusă la extreme, la medic și psiholog, singura variantă care a funcționat a fost să renunț a mă mai stresa cu cât mănâncă. Când am învățat să-mi controlez teama, dar mai ales frustrarea, ca răspuns la frica de a se îmbolnăvi pentru că nu mănâncă suficient, Beti a început să guste, să-i placă, să accepte.
Copiii chiar sunt oglinda propriilor noastre temeri.
Iar vacanțele, în ciuda așteptărilor părinților de a se relaxa, sunt momentele propice de a ni le servi ca un biscuite cald la cafeaua de dimineață.
Haideți să ne bem cafeaua, să rupem biscuitele în două și să scoatem din vacanța asta ce e mai bun din noi și copiii noștri!
Așa să ne dea Dumnezeu răbdare!
***Despre cartea care te binedispune în vacanța de primăvară-vară și să sperăm că nu și de toamnă: ”Destin de mamă este o reprezentare cu tușe ironic-amuzante a vieții de familie de astăzi, precum și a universului interior al femeii contemporane, răvășite și supraîncărcate. Dina a găsit soluția de a te lăsa, ca femeie, în ghidajul instinctului și al intuiției feminine, recunoscute ca fiind salvatoare, plus o bună educație – adică ceea ce știi după ce ai uitat tot.” (Oana Moșoiu, soră, trainer, voluntar, profesor, mamă ș.c.l)
