-
Suntem fericiți, doar că încă nu o știm
De când cu pandemia, umblă vorba prin târg că am fost fericiți și nu știam. Mesajul original e al unui jurnalist spaniol care povestește în articolul cu același nume cum nu își mai găsește lucrurile cu care se obișnuise să le aibă fără nici un efort cu câteva zile în urmă și realizează cât de important e să apreciem lucrurile de acum și să le trăim la maxim intensitatea lor. Am rezonat și nu prea. Sunt de acord cu ideea de a aprecia în fiecare zi ceea ce primim, ce avem, dar atunci când spui la trecut: Am fost fericiți e ca și cum, azi nu mai suntem și șansele…
-
Niciodată omul de partea cealaltă de receptor n-a fost mai important pentru a salva o generație de oameni în derivă!
M-a sunat zilele trecute o vecină pe care eu n-am văzut-o niciodată în viața mea, dar cu care am vorbit de două ori la telefon pe diverse situații legate de o parcare și mi-a spus așa: – Bună Dina, sunt vecina de la parter, te-am sunat să-ți mai povestesc ce se mai întâmplă cu viața mea. Pe cuvântul meu de om că așa mi-a spus. Evident că eu am rămas ca emoticonul ăla cu ochii mari, bulbucați, iar ea a râs un pic, dar am simțit în ton că nu e doar o glumă. Mi-am pus căștile, pe care de când cu coronavirusul le țin mereu în apropiere, și-am început…
-
Visele vin să te încerce, să te pună la muncă, să te chinui, să te auto depășești, să poți, să cazi, să plângi, s-o iei de la capăt și să reușești!
Se spune că fetele se înțeleg mai bine cu tații, iar băieții cu mamele. Se mai spune că există un părinte cu care te înțelegi mai bine decât cu celălalt, ca și cu copiii. Cu unul poți vorbi anumite teme pentru că știi că sunteți pe aceeași lungime de undă, cu celălalt abordezi alte subiecte, unde știi că există înțelegere. Cu tata nu vorbești de politică pentru că știi că se enervează, mamei nu-i spui că n-ai venit aseară acasă că știi că se panichează. O mamă mai energetică se va liniști lângă un copil mai relaxat, un tată care vede în propriul copil versiunea îmbunătățită a soției va face…
-
Oamenii care mi-au fost alături
Știu că toată lumea vorbește despre coronavirus, eu tocmai m-am decis că prima dată când voi ieși din casă mă voi duce să mă tund. M-am uitat pe pozele mele de acum un an și mi-am dat seama că îmi stătea mai bine atunci. Nu știu dacă e de la faptul că stau închisă în casă, că sunt singură toată ziulica cu copiii și cea mai nebunească idee mi se pare normală, dar noroc că nu mi-am propus să-mi schimb sexul. Imaginați-vă, numa, fața lu bărbatu-meu când ar fi aflat. Dar articolul acesta nu este despre coronavirus sau stat în casă. Mă rog, atinge cumva tangent subiectul, mai există ceva…
-
Și-au plecat bărbații noștri să cucerească supermarketurile în căutare de pătrunjel și ceapă roșie
După ultimele două săptămâni în care numai soțul a făcut cumpărăturile necesare în casă mi s-a reconfirmat că WhatsApp-ul a fost inventat de un bărbat care s-a întors acasă cu smântână de frișcă în loc din aia de gătit și-a trebuit să mănânce paste carbonara dulci până s-a învățat minte că smântână e una și smântână de frișcă e alta. Mi se pare că fețele cele mai nefericite pe care le poți vedea la un bărbat sunt alea din supermarket când au fost trimiși de neveste după cumpărăturile casei. Ei nici măcar nu știu unde stă laptele în frigider darămite care-i brânzica pe care-o mănâncă cel mic când se trezește.…
-
Cum ar fi dacă am scoate ce-i mai bun din noi?
Mă tot uit zilele astea în jurul meu, unii râd de cei care au mers duminică la biserică, cei care au fost la biserică răspund mai voalat, așa, cu frica lui Dumnezeu, alții cred că noi ăștia care stăm acasă și ne plângem de fapt, nu mai putem de bine și-ar trebui să ne gândim la medicii din prima linie și să mai tăcem din gură, noi, cei de-acasă cu creierii făcuți pilaf ne vărsăm of-ul pe bătrânii care fac cărare la magazinul din colț pentru un litru de ulei, he-heeei și tot așa, care pe care, profii pe elevi, elevii pe părinți, părinții pe nepărinți, medicii pe bolnavi, bolnavii…
-
Pentru că uneori nu e nevoie de-o vacanță în Bali ca să vezi un cer înstelat, seara, în brațele iubitului
Tocmai am ieșit din baie după 2 ore în care mi-am spălat părul cu șampon mov pentru păr blond argintiu, m-am depilat, m-am uns cu cremă de picioare, cremă pentru abdomen, cremă de corp, cremă pentru mâini, mască de față, cremă de față. Mi-am făcut manichiura și pedichiura, mi-am făcut părul cu peria, după ce l-am dat cu ulei și cremă, m-am parfumat, mi-am pus cercei, ciorapi și-o rochie aproape nouă. M-am pregătit ca să mă duc în sufragerie să îmi petrec restul serii cu familia mea. Mi-a venit să râd și să plâng în același timp. Am ascultat înainte Dont cry al multiubitului Axl Rose (Guns n Roses), parcă…
-
După o săptămână de stat în casă, ne-am cadorisit cu o ieșire din casă. 2 ore pregătirea. 1 oră ieșirea.
Cu ocazia împlinirii a unei săptămâni de stat în casă, ieri am organizat o ieșire de 15 minute (care s-a transformat într-o oră și 10 minute) la Mănăstirea Cernica, în aer liber. Era în plan de câteva zile, tot i-am dus cu vorba pe copii, ba era cald dar mi-a fost teamă să-i scot din casă, ba s-a făcut frig și-a plouat, iar ieri, așa frumos s-au aliniat planetele încât am spus: – Copii, mergem să ne plimbăm! În 2 secunde erau deja la poartă, așteptându-mă. Stăm la 3 minute cu mașina de mănăstire, aproape că puteam merge pe jos dacă ar fi existat niște străzi cu asfalt ca într-o…
-
În plină stare de urgență și fericirea trebuie actualizată
Azi se împlinește o săptămână de când stau în casă cu copiii. Parcă a trecut o viață, trăind mereu aceeași zi. Ca în filmul acela, Ziua Cârtiței, în care rămâi cu memoria zilei anterioare, dar următoarea zi e la fel de neschimbată ca precedenta. Te trezești mereu la aceeași oră, copilul cel mic vine și te întreabă: – Mami, am mâncat micul dejun, pot să iau o bomboană? Iar tu îi răspunzi: – Da, poți. Ai șosete în picioare? – Da, am și pleacă fericit către bucătărie. Tu te ridici în capul oaselor și te uiți pe telefon. S-a împlinit săptămâna de când stai în casă. Ai vrea să te…
-
Destin de mamă. Dezlansarea
Pentru cei care au deschis radioul mai târziu, în data de 27 martie aveam stabilită lansarea primei mele cărți, Destin de mamă, că urmează și a doua, ”Destin de mamă după 3 luni de izolare” unde Eva, personajul principal, devine un fel de Robinson Crusoe varianta mamă, neepilată, cu părul nevopsit și vâlvoi, predând în pijamale împărțirea până la 100 și colorând curcubeie sperând că într-o zi va vedea la orizont un om nevirusat venind spre ea cu un pahar de rose în mână. Și nu e Adam, că el a plecat să stea la rând la drojdie la supermarket, ci vecina ei, Marcela care o anunță că s-a dat…
