Cum ar fi dacă am scoate ce-i mai bun din noi?

Mă tot uit zilele astea în jurul meu, unii râd de cei care au mers duminică la biserică, cei care au fost la biserică răspund mai voalat, așa, cu frica lui Dumnezeu, alții cred că noi ăștia care stăm acasă și ne plângem de fapt, nu mai putem de bine și-ar trebui să ne gândim la medicii din prima linie și să mai tăcem din gură, noi, cei de-acasă cu creierii făcuți pilaf ne vărsăm of-ul pe bătrânii care fac cărare la magazinul din colț pentru un litru de ulei, he-heeei și tot așa, care pe care, profii pe elevi, elevii pe părinți, părinții pe nepărinți, medicii pe bolnavi, bolnavii pe nebolnavi, e ceva de vise urâte.

Toată lumea e contra a ceva. Parcă se rescrie Turnul Babel pe timp de coronavirus.

Dincolo că e țărișoara asta, vai mama ei, și fără servicii sanitare coerente și fără oameni competenți la cârma ei, mai stăm și noi pe internet să ne certăm și să ne arătăm cu degetul ca într-o piesă de Pirandello.

Cum ar fi dacă de mâine nu am mai da atâta apă la moară și ne-am concentra numai pe ce spun autoritățile să facem: să stăm acasă, să ieșim doar la serviciu și înapoi și să ne întoarcem mai mult spre noi.

Cum ar fi dacă de mâine am începe să ne iubim pe noi mai mult, începând cu a sta mai mult în casă nu pentru ei, ci pentru noi. Pentru că suntem valoroși, pentru că suntem părintele, sora, fratele, soțul sau soția, copilul sau bunica unei persoane drag.

Cum ar fi dacă în loc s-o judeci pe mama care se plânge că e greu în casă cu copiii, ai căuta în tine toate cuvintele pe care ai vrea să le auzi atunci când tu simți că-ți ia capul razna? Și dacă nu-și ia capul razna niciodată, asta nu înseamnă că altuia nu-i poate lua.

Cel mai simplu pe lumea asta e să vorbești despre celălalt și să crezi că ar trebui să facă cum spui tu.

E complet nedrept să compari durerile oamenilor, alegerile lor ca și cum ar fi viața ta, contextul tău, copiii tăi, creierii tăi.

E clar ca lumina zilei că numai medic să nu fii în zilele astea. Mai ales la noi în țară. Dar nici nu pot să-mi mențin buna dispoziție pe tot timpul zilei, închisă în casă cu copiii, când clienții nu-și mai plătesc facturile, când nu știu cu ce voi plăti ratele, când copiii trag de mine iar eu am chef să dispar dacă aș putea, când toată rutina mea s-a dus pe pustiu, serviciul la care mă duceam cu drag nu mai există, și refuz să mai fac al nu știu cât-ălea fel de mâncare. Și vă mai zic ceva. La cât de frustrantă este toată situația nu cred să fie familie necertată în aceste zile. Microuniversul fiecăruia dintre noi se clatină, nu trebuie să fii neapărat medic ca să ai dreptul să te simți speriat, supărat, trist, neputincios, frustrat.

Dar cum ar fi să fim mai buni unii cu alții, să-i acceptăm pe cei de lângă noi așa cum sunt, să-i ajutăm dacă au nevoie și să ne iubim pe noi mai mult, stând în casă.

Mă uitam la pozele cu cei care au mers la biserică duminică când ar fi trebuit să stea în casă.

O să vă spun din capul locului că nu sunt o practicantă, nu împărtășesc copiii din același motiv de linguriță nici măcar într-o perioadă normală. Dar cred în Dumnezeu, într-o putere absolută deasupra noastră, care ne arată drumul dacă vrem să-l vedem, ne dă putere, ne luminează mintea, ne dă curaj și încredere până în ultimul moment.

E păcat de noi, ca oameni, să-i batjocorim pe cei care aleg să se pună în mâinile Lui.

E o alegere supremă, pe care uneori nici nu poți să o exprimi, e acolo, în inimă, iar dacă inima spune să te duci, te duci!

Cu ce sunt cei care au mers la biserică diferiți de cei care merg la magazin, să-și cumpere alimente? Eu am fost duminică la Mega, era mai rău ca la biserică. Nu exista regula de 2 m, că era prea multă lume. Ne-am atins între noi, numai nu ne-am pupat, dar dacă ar fi fost să ne îmbolnăvim, sigur am fi făcut-o.

Poate cei care au fost duminică la biserică au ales să dea acest drum la schimb cu cel de la magazin.

Dacă m-aș fi dus la biserică, sigur găseam să stau la 2 m distanță, mai ferită decât am fost la Mega.

Și-o să vă mai zic ceva: frica uneori omoară mai mult decât boala în sine, când ai încredere în Dumnezeu, nu-ți mai este teamă. Te pui în mâinile Lui și știi că dacă mori, cumva, ești împăcat.

E ceva peste puterile noastre de înțelegere, dar eu am trecut, copil fiind, prin atâtea dureri emoționale, și totuși, numai în fața Lui simțeam că totul o să fie bine. Și-a fost și este și va fi!

Noi, ceilalți, haideți să fim un pic mai buni. Să judecăm mai puțin, să ne iubim mai mult. Pe noi înșine. Când noi vom fi cu adevărat importanți pentru noi înșine, centrul de echilibru va fi la noi în interior. Ce facem noi ca să ne fie bine și mai puțin ce fac ceilalți ca să ne fie nouă bine.

Fiecare dintre noi avem responsabilitatea propriei noastre fericiri. Acum, fericirea e să stăm în casă.

Atât de simplu.

XXX

Ieri seară, când s-a întors soțul meu de la serviciu am început să povestim despre ultimele cifre anunțate și am concluzionat la unanim că:

– Peste câteva zile va fi din ce în ce mai grav.

– O să se suspende probabil și la mine activitatea, pentru că n-o să mai pot primi marfă și n-o să mai pot onora comenzile, continuă el.

Mie mi s-a părut extrem de grav ce-a spus. M-am uitat lung la el în timp ce-a completat:

– Dar asta-i situația. Trebuie să suferim toți pentru că oamenii nu înțeleg să stea în casă.

Nu supărat, ci împăcat a spus-o.

Și-am înțeles atunci că bunătatea unui om nu stă în singularitatea lui, ci în capacitatea de a-i accepta celuilalt alegerile.

 

Stați în casă!

 

*** Pentru o seară liniștită după o zi cu copiii acasă, comandă cartea Destin de mamă. 
Îți va face masaj mental la picioare și garantat te va binedispune.

 

Girl photo created by freepik – www.freepik.com„>Sursa foto

 

 

 

 

Share This Story!

2 Comments

  1. Mihaela Luca 24/03/2020 at 22:28 - Reply

    E evident ca nu e ușor, dar ce nu putem noi, poate Dumnezeu.
    Sigur iese ceva bun din toate astea. M.am întrebat mereu, cum o fi cu ,,scoala acasa,,.
    Iata, am aflat, daca nu ar fi fost sa stam in casa, nu aș fi aflat.
    Si ce mi.o mai fi dat sa descopăr!!!
    Frumoase articole scrii, urmăresc de ceva timp.
    Îmbrățișari si numai bine.
    Semnat ML, originară din Bacău, mămică de 5 copilasi

    • Dina Bento 25/03/2020 at 01:03 - Reply

      Ai dreptate, și eu m-am întrebat cum ar fi școala de-acasă și iată, dar până s-o spui tu nu mi-am dat seama că fix asta mi se prezintă. Și eu te îmbrățișez cu drag!

Leave A Comment