Meseria, brățară de aur. De 14k, cu facultate în străinătate și fericirea ca mărunțiș
Atât a fost pusă la colț educația tradițională încât mi-e și un pic jenă să vă spun că eu, din când în când, îi mai întreb pe copiii mei:
– Tu ce vrei să te faci când vei fi mare?
Nu se compară, bineînțeles, cu stupizenia de:
– Pe cine iubești mai mult, pe tata sau pe mama?, întrebare ce frustrează infinit logica și bunul simț. Nici la categoria glumă proastă nu poate intra.
E ca și cum ai întreba-o pe o mamă:
– Pe care dintre cei doi copii îi iubești mai mult?
Polițist, astronaut și doctoriță
Voi ce voiați să vă faceți când erați întrebați?
Eu, se știe, vânzătoare la magazinul de bomboane. Până când mi-a explicat mama că nici vânzătoarea nu poate mânca bomboane fără să le plătească. Atunci, am înțeles că viața e nedreaptă pentru toată lumea. Dar încă îmi plouă în gură când mă gândesc la bomboanele amandine.
Scopul întrebării mele este să identific ce îi mai atrage pe copiii mei la un moment dat.
De exemplu, de când m-a oprit acum o săptămână poliția, ambii mei copii vor să se facă, evident, polițiști. Lui Andre i-a plăcut cel mai mult că m-a oprit și că mi-a cerut actele. Lui Beti i-a plăcut uniforma și mai ales chipiul.
Concluzia e că sunt în parametrii normali. Băiatul cu autoritatea, fetița cu ținuta.
Dacă mi-ar fi spus că vor să se facă Gigi Becali, atunci m-ar fi pus serios pe gânduri.
Nu toți copiii trebuie să se facă șefi sau manageri
Am fost de curând la un eveniment organizat de Parenting Academy pe tema educației. 5 specialiști au dezbătut problema situației actuale, iar una dintre concluzii a fost exact aceasta:
Fiecare copil va performa pe poziția care-i va aduce împlinire și într-o activitate care-i face plăcere, fie el șef, vânzător, medic sau croitor.
Mulți părinți declară că nu-și doresc altceva pentru copiii lor decât să fie fericiți. Orice ar face în viață ca adult, să-i împlinească, să facă cu drag și dăruire.
Însă asta e ca în sondajul acela:
– Care e meseria pe care o apreciați cel mai mult?
– Profesor.
– Și-i încurajați pe copii să devină profesori?
– Aaaa, nu, mai bine manager. Profesorii câștigă atât de puțin.
THE ZUGRAV
Zilele acestea am căutat în disperare un zugrav care să-și facă treaba cu responsabilitate.
Primii oameni sunați din agendă, respectiv: soră-mea, prietenii foarte apropiați și constructori mi-au zis un singur lucru:
– Cunosc, dar nu recomand.
Următorul cel mai des întâlnit răspuns a fost:
– Cunosc, dar e plecat în Germania.
După o săptămână, am găsit pe cineva care a dat bir cu fugiții după primele ore de muncă. Nu-i dădusem nici un ban, ceea ce îl face și mai prost în meseria lui.
După încă ceva timp de săpat și căutat, am identificat într-un final, THE ZUGRAV.
Știți cum arată? Ca oricare om căruia îi place ceea ce face.
– primești recomandare bună despre el
– este implicat într-o lucrare, dar își face timp să vină și la tine să vadă despre ce este vorba – demonstrează implicare, carevasăzică
– înțelege urgența și găsește timp
– negociază corect prețurile
– nu insistă asupra avansului, demonstrează încredere
– înțelege ce vrea clientul și se pliază pe nevoia lui
– este flexibil și vine el cu materialele (asta e mai mult pentru mine că numai prin Dedeman nu am mai stat să cumpăr adeziv de exterior și gled)
– arată disponibilitate și începe cu 3 zile în avans față de ce discutasem
– rezultat de recomandat mai departe
THE ZUGRAV a coborât dintr-un Audi cu găleată și trafalete. A venit la 9, a plecat la 16, la copiii lui. Treaba finalizată conform planului.
Cine-a spus că fericirea vine la pachet cu facultate la Londra și post de manager la o multinațională elitistă?
Fericirea nu te întreabă ce facultate ai terminat.
Fericirea e despre a te cunoaște atât de bine, încât să știi exact ceea ce te împlinește cu adevărat și nu știe de frica mamei.
Iar asta nu e deloc puțin lucru!
