Niciodată nu este prea târziu să faci orice pentru copilul tău!
Mă consider, din fire, o mamă destul de relaxată.
Cred cu tărie că datorită felului meu de a vedea lucrurile mai în roz cu picățele, viața mea de mamă s-a ușurat substanțial.
Cu toate astea, am și eu niște frici
Ar fi ireal, totuși, să existe vreo mamă pe planeta asta fără nici o temere în ceea ce privește parentingul. Se scriu cărți pe tema asta mai ceva ca știrile despre covid. Și se vând tot pe-atâta.
Nu poți alăpta? Ia de citește un catralion o mie de cărți despre alăptat și dacă tot nu te-ai lămurit sună gratuit la numărul acesta de telefon.
Nu vaccinezi? Ia de citește alt catralion de studii despre vaccin, epidemii, personalități și oameni care s-au străduit să dea o șansă la viață tuturor copiilor de pe planetă.
Nu-ți mănâncă copilul? Cred că și doamna care mătură scara blocului ar putea să-ți ofere o idee de meniu pentru un copil mofturos la masă.
Nu știi câte grade e nevoie să ai în casă? Cunosc eu cel puțin 15 grupuri de mame pe Facebook care ar putea să-ți ofere vreo 3 posibile variante.
Plouă afară. Cum îți îmbraci bebelușul: cu șosete și pantaloni cu picioruș sau doar pantaloni?
3 ani și încă n-a scăpat de scutec? Să te ții, frățioare, și ia pastile de calmare că nu cred că e temă mai discutată decât aceasta în cărțile de specialitate.
De la 5 sau 6 la școală? Școală de stat sau particulară? Ne culcăm la 9 sau la 11? De ce plânge copilul? De ce nu doarme? Căciulă la 15 grade afară?
V-am pierdut sau mai sunteți cu mine?
Cam astea și încă vreo bibliotecă de răspunsuri intră la categoria ”temeri, frici sau cum să-și asculte mama instinctul”.
Eu nu prea fac excepție. N-am avut eu atâtea întrebări, dar alea care mi-au răsărit în minte m-au făcut să vorbesc singură pe stradă de-mi plângea lumea de milă – ”săraca, tânără și dusă”.
Cea mai mare și mai speriecioasă este cea legată de ținutul în brațe. Am impresia că Beti ar fi avut nevoie să o fi ținut mai mult în brațe. N-am avut răbdare, n-am avut timp, n-am fost prezentă la propriu, emoțional, cu sufletul.
N-am să știu niciodată realitatea. Cât de tare a durut-o, dacă a durut-o sau poate totul e doar în capul meu. Poate voi afla, târziu, peste ani, când ea va fi mare și-mi va povesti momente din copilăria ei, în timp ce eu voi mesteca mărul dat pe răzătoare.
Iar dacă aș putea da timpul înapoi, aș dormi mai mult cu ei în pat. Aș menține regula de ”fiecare în patul lui”, dar i-aș aduce mai des, bebeluși fiind, în patul meu.
Mai există speranță, acum, peste ani?
Unii specialiști spun că aceste întrebări, temeri și proiectarea în viitor – oare va fi copilul așa cum trebuie, așa cum vreau, așa cum visez (empatic, atent, performant, iubitor, sănătos, etc) – vine dintr-o nesiguranță a mamei, poate din unele probleme emoționale ale ei, hormonii de după naștere, poate chiar un pic de neștiință – că nu toate ne-am născut mame.
Dincolo de asta, eu cred cu tărie în două mari certitudini: una învățată de la specialiști, alta căpătată din experiența mea de mamă.
1. Nu contează DE CE?, cât contează: CUM REPAR?
De ce plânge copilul? Poate că nu o să știi niciodată dacă vorbim despre un bebeluș. Sau poate nu în următoarele 30 de minute de plâns frenetic la un copil mai mare, asta dacă nu este evident că a căzut de pe bicicletă.
De obicei, copilul spune de ce a plâns abia după ce și-a plâns durerea și s-a relaxat, având-o de cele mai multe ori pe mama alături, cu brațele larg deschise pentru o îmbrățișare.
De ce a luat note mici la școală? Pot fi un milion de cauze. Dar în loc să stau și să sap în necunoscut, aș putea să repar oferindu-i încredere, făcând jocuri de rol și citindu-i povești terapeutice.
De ce îl bate pe colegul de clasă? De ce fumează? De ce țipă? De ce vrea mereu tableta? Puteți fi convinși că atunci când veți găsi soluția la CUM REPAR, ați găsit de cele mai multe ori și răspunsul la DE CE
2. Nu există timp pierdut în parenting
În tot procesul de creștere a copiilor, ideea de timp pierdut nu există.
Nu cred că odată ce s-a încheiat treaba cu alăptatul, nu ai putea peste ani să repari cu multă atenție, iubire, dragoste împărtășită lipsa laptelui matern.
Aud deseori:
– Asta nu se mai aplică, e prea mare.
Poate nu se aplică bătaia cu perne, dar se poate aplica un joc de șah sau ceva competiție în aer liber.
În parenting, niciodată nu este prea târziu să faci orice pentru copilul tău!
Iar ACUM este cel mai bun moment!
***Destin de mamă este o reprezentare cu tușe ironic-amuzante a vieții de familie de astăzi, precum și a universului interior al femeii contemporane, răvășite și supraîncărcate. Dina a găsit soluția de a te lăsa, ca femeie, în ghidajul instinctului și al intuiției feminine, recunoscute ca fiind salvatoare, plus o bună educație – adică ceea ce știi după ce ai uitat tot.” (Oana Moșoiu, soră, trainer, voluntar, profesor, mamă ș.c.l)
